Vera Myller
de la Enciclopedia României
Vera Myller | ||
Născută | 1 decembrie 1880, St. Petersburg, Rusia | |
Decedată | 12 decembrie 1970, Iaşi | |
Ocupaţie | matematician, profesor universitar | |
Părinţi | Evghenii şi Olga Lebedev |
Vera Myller (n. 1 decembrie 1880, St. Petersburg, Rusia – d. 12 decembrie 1970, Iaşi ). Matematician, prima femeie profesor universitar din România.
Biografie
Născută în familia de medici Evghenii şi Olga Lebedev, a urmat cursurile liceale la Novgorod, unde a obţinut bacalaureatul în 1897, apoi secţia de ştiinţe fizico-chimice a Şcolii Superioare pentru Femei „Bestujev” din St. Petersurg, în 1897 – 1902. La Göttingen, unde se afla pentru specializare, îl cunoaşte pe viitorul ei soţ, Alexandru Myller, şi-şi susţine în 1906 doctoratul în ştiinţele matematicii cu profesorul David Hilbert; teza sa Teoria ecuaţiilor integrale folosită la câteva dezvoltări în serie, cuprindea primul exemplu cunoscut de ecuaţie integrală singulară.
După o scurtă perioadă în care a fost asistent universitar la catedra de Introducere în Analiză de la Universitatea din St. Petersburg, în 1906 – 1907, îşi urmează soţul la Iaşi, unde activează la Universitate până la pensionarea survenită în 1948. Aici devine doctor docent, în 1910, şi întemeiază, împreună cu soţul ei, în 1912, Seminarul Matematic Ieşean şi o bogată bibliotecă cu opere fundamentale în domeniul matematic, punând bazele unei puternice şcoli în acest oraş. În timp ce soţul ei se ocupa în special de geometrie, Vera Myller s-a orientat spre algebră.
În 1 noiembrie 1918 devine prima femeie profesor universitar din România într-o disciplină ştiinţifică, predând algebra superioară şi teoria funcţiilor la Universitatea din Iaşi. Majoritatea lucrărilor sale sunt axate în special pe analiza matematică şi teoria numerelor, ecuaţiile diferenţiale sau teoria funcţiilor. Lecţii de algebră, elaborată în 1953, a fost prima lucrare cu sistematizare completă elaborată în România, pentru care a primit Premiul de Stat pe anul 1953. Toţi cei care participau la cursurile ei erau vrăjiţi de claritatea şi frumuseţea discursului, aveau impresia că „participă, alături de iluştri creatori, la marile descoperiri şi progrese matematice” (Florica T. Câmpan).
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.