Veturia Goga

Veturia Goga
Născută		30 mai 1883, Sebeş, judeţul Alba
Decedată		19 iulie 1979, Ciucea, judeţul Cluj
Mormânt la		Ciucea, Cluj
Ocupaţie		cântăreaţă de operă
Căsătorită cu		Octavian Goga
Părinţi		Zevedei Mureşan

Veturia Goga (n. 30 mai 1883, Sebeş, judeţul Alba – d. 19 iulie 1979, Ciucea, judeţul Cluj). Soţia lui Octavian Goga, cântăreaţă de operă.

Biografie

Fiica preotului Zevedei Mureşan, a beneficiat de o educaţie aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu, reuşind să acumuleze cunoaşterea mai multor limbi străine, germana, franceza, maghiara, şi a istoriei. A continuat cu aprofundarea cunoştinţelor în domeniul artistic: muzica şi actoria.

A cântat în mai multe limbi, germană, franceză, română şi maghiară şi a călătorit în diverse capitale europene ca Paris, Berlin, Viena, Budapesta sau Roma. Participă la manifestările cultural-artistice ale A.S.T.R.A. din Sibiu şi la cele de la Bucureşti, organizate în cinstea împlinirii a 40 de ani de domnie a lui Carol I, în 1906, prilej cu care este invitată de familia regală la Sinaia.

La 14 noiembrie 1909, Carol I îi acordă Medalia „Bene Merenti”, pentru realizările în cultura muzicală românească. În 1910 cântă la Oradea în opereta Şeherezada, de Tiberiu Brediceanu, care a fost un succes (ziarul de limbă maghiară „Nagyvaradi Naplo” comenta prestaţia sa astfel: „Farmecul dulce, frumuseţea cuceritoare i-au fost răsplătite de public cu aplauze puternice. Fiecare arie a fost bisată”), iar în 1912, susţine mai multe concerte la Ateneul Român, acompaniată fiind de George Enescu sau Cella Delavrancea, care o considera „o distinsă interpretă a muzicii lui Wagner şi … o artistă scânteietoare de temperament”. Peste doi ani era chemată, pentru a fi distribuită în Persifal, la Festivalul „Richard Wagner”, de la Bayreuth, dar izbucnirea Primului Război Mondial nu i-a permis acest lucru.

În timpul războiului participă la mai multe evenimente organizate în scopul atragerii de fonduri pentru Crucea Roşie. În ianuarie 1921 are loc căsătoria civilă cu Octavian Goga (politicianul „negociind” cu protopopul Lazăr Triteanu, soţul artistei, divorţul în schimbul unui scaun episcopal). În timp ce Goga se ocupa tot mai mult de politică, Veturia se dedică atât amenajării domeniului de la Ciucea, cumpărat în octombrie 1920 de la văduva poetului maghiar Ady Endre, cât şi călătoriilor în străinătate, la Karlsbad, Marienbad, Franzensbad etc., pentru tratarea sterilităţii.

Pe 7 mai 1938, Goga moare, în urma unui atac cerebral, „gălăgioasa ilustră”, cum o numea Constantin Argetoianu, se schimbă, devenind mult mai retrasă. Se apropie de familia Antonescu, oscilând între Ciucea şi politică, face parte din grupul de interese care-l înconjura pe Mareşal, devenind „Muza lui Antonescu” (Mircea Goga) sau „un Rasputin à tout faire” (C. Argetoianu). Participă la adunarea legionarilor din septembrie 1940, alături de Maria Antonescu, fiind arestată împreună cu aceasta, în 1944, într-un oraş din jud. Gorj.

După instaurarea comunismului, acuzată de legături cu Occidentul, i se impune domiciliu forţat pe domeniul Ciucea. În 1938, îl roagă pe Constantin Brâncuşi să realizeze „Mausoleul Iubirii”, locul unde urmau a fi înmormântaţi cei doi soţi, dar cum acesta întârzia, apelează la George Matei Cantacuzino pentru conceperea planului şi la Nora Steriade pentru realizarea decorurilor. Construcţia a fost ridicată de meşterul maramureşan Iosif Kuczka, în marmură şi mozaic de Murano, placarea fiind efectuată de însăşi Veturia Goga. În 1966 donează întregul complex statului român care, din anul următor, îl transformă în Muzeul Memorial „Octavian Goga”. Despre ea se spune că ar fi fost recrutată, încă din 1914, ca agent secret german, că l-ar fi slujit pe Hitler pe care îl informa despre politica dusă în ţară, despre Carol II, Antonescu şi chiar despre iubitul ei soţ. „Privighetoarea lui Hitler” a fost „o femeie de o sălbatică vitalitate, care şi-a conspirat destinul anume pentru a culege laurii puterii” (Mircea Goga). A fost înmormântată la Ciucea, în „Mausoleul Iubirii”, alături de Octavian Goga.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009