Vexilologia în România

Uniforme şi drapele româneşti, 1867-1924. În stânga, drapel de luptă pentru infanterie model 1872, în centru drapel de luptă pentru cavalerie, în dreapta, drapel de luptă pentru infanterie model 1897.

Vexilologia în România a apărut ca disciplină auxiliară a istoriei la sfârşitul secolului al XIX-lea. Preocupări pentru steagurile din spaţiul românesc au existat şi înainte de constituirea statului naţional modern, în 1859.

Istoric şi dezvoltare

Stindardele şi steagurile dacilor, menţionate de vechii istorici, s-au păstrat şi pe basorelieful Columnei lui Traian, precum şi pe Arcul lui Constantin din Roma. În evul mediu, lucrări scrise şi gravuri ungureşti, poloneze, germane, austriece şi olandeze au redat diversele steaguri ale principatelor Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei. De remarcat este lucrarea în acuarelă a artileristului austriac Georg Puchner, care a descris şi pictat 110 steaguri capturate de Mihai Viteazul şi generalul Giorgio Basta în bătălia de la Gurăslău (1601). Printre ele, un steag moldovenesc, 35 transilvănene, 2 ale oraşului Braşov, unul al Sighişoarei şi unul al oraşului Târgu Mureş.

În secolul al XIX-lea apar primele steaguri create de români special pentru navigaţie şi armată, precum şi primele preocupări istorice româneşti asupra steagurilor, în strânsă legătură cu mehadica. Printr-un decret imperial, în 1834 sultanul Mahmud al II-lea i-a dat dreptul domnitorului Alexandru D. Ghica să folosească modelele pavilioanelor navale şi a drapelelor de luptă pe care acesta i le prezentase anterior spre aprobare. În timpul revoluţiei care a cuprins Europa în 1848 a apărut şi steagul naţional românesc aşa cum este el cunoscut astăzi. Acesta era o creaţie a paşoptiştilor români, „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii” şi ca o împreunare a culorilor tradiţionale româneşti. După o scurtă perioadă în care România a folosit tricolorul cu fâşii orizontale, în 1867 s-a revenit din nou la modelul paşoptist. Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, preocupările pentru steaguri, mai ales cele militare, au fost în principiu de natură utilitară. Ele trebuiau să respecte modelul aprobat prin lege şi să reziste uzurii. În această perioadă, drapelele princiare şi militare scoase din uz au fost depozitate la Arsenalul Armatei, fapt care a permis conservarea lor relativă în timp.

În 1900-1901, generalul Petre Vasiliu-Năsturel a publicat în revista „Albina” o serie de articole privind steagul României şi drapelele de luptă ale unităţilor militare româneşti din perioada 1859-1897. În 1903 a apărut lucrarea sa fundamentală în vexilologie, „Steagul, stema română, însemnele domneşti, trofee”, care tratează o perioadă mai lungă de timp şi totodată şi steaguri din alte categorii (domneşti, princiare etc). În 1901 a apărut la Cernăuţi broşura intitulată „Tricolorul românesc”, compilată de Constantin Berariu după mai multe articole din ziare, din revista „Albina”, din „Istoria românilor” a lui Al. Xenopol şi din alte surse. O altă lucrare în domeniul vexilologiei româneşti aparţine colonelului în rezervă Andrei Potocki. Acesta a publicat în 1930 un album conţinând uniformele armatei româneşti din 1830 până în 1930, care prezenta şi mai multe imagini cu stindarde militare. A realizat şi un album numai cu drapele, rămas însă la stadiul de manuscris. În Enciclopedia României, publicată în patru volume începând cu 1936, au apărut două capitole despre steagurile româneşti scrise de Anton Velcu şi Constantin Moisil. Alte lucrări în domeniu au mai scris Radu Rosetti şi I. G. Sbierea.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în domeniul vexilologiei au activat Dan Cernovodeanu, Jean Nicholas Mănescu, Constantin Rezachevici, Maria Dogaru, Elena Popescu, Constantin Căzănişteanu, Elena Pălănceanu, Aurelia Bunea, Silviu Andrieş-Tabac şi alţii. Sunt de remarcat studiile lui Dan Cernovodeanu în privinţa evoluţiei drapelului român între 1834 şi 1881 şi cele privind pavilioanele marinei româneşti din secolele al XIX-lea — al XX-lea, preocupările lui Constantin Rezachevici pentru steagurile militare ale Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea, şi studiile şi bibliografia vexilologiei româneşti realizate de Maria Dogaru.

În 1998 a fost înfiinţată Societatea Română de Vexilologie, sub preşedinţia Mariei Dogaru. În cadrul acesteia au activat şi specialiştii Ştefan S. Gorovei şi Nicolae Edroiu. Din 1999, societatea a devenit membră a Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Vexilologice.

Lucrări în domeniul vexilologiei

• Bunea, Aurelia, Steagul poporului român din Transilvania în revoluţia din anii 1848-1849, în „Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, nr. 12 / 1969.
• Cernovodeanu, Dan, Les origines lointaines du drapeau tricolore roumain, în „Beiträge, 8. Internationaler Kongress für Vexillologie, Wien, 25.-29. Juni 1979”, 1979.
• Cernovodeanu, Dan, Les pavillons de la marine militaire et de la marine de commerce de Valachie et de Moldavie, puis des principautés unies, enfin de Roumanie au 19e siècle (1834-1897), în „Vexilla Belgica”, nr. 7, 1983.
• Cernovodeanu, Dan, Flags of the navy and merchant marine of Walachia and Moldavia, The United Principalities, and Romania 1834-1897, în „Report of the 10th International Congress of Vexillology”, 1987.
• Cernovodeanu, Dan, Les drapeaux royaux de Roumanie et les pavillons de la marine militaire de ce pays au XX-e siècle, în „Communicaciones, XI Congreso Internacional de Vexilologia, Madrid, 26-31 Mayo 1985”, 1987.
• Cernovodeanu, Dan, Merchant flags of Walachia and Moldovia in the 19th Century, în „Report of the 12th International Congress of Vexillology”
• Cernovodeanu, Dan,
• Dogaru, Maria, Tricolorul şi cocardele în contextul luptei revoluţionarilor paşoptişti în „Revista de istorie” nr. 5 din 31 mai 1978 (extras).
• Dogaru, Maria, Bibliografia vexilologiei româneşti, Editura Complexului Muzeal Arad, Arad, 1999 ISBN 973-0-00998-8
• Moisil, Constantin, Însemnele regalităţii române în Enciclopedia României, vol. I, 1938. ( PDF 1,25 MB)
• Năsturel, Petre Vasiliu, Steagul şi stema României. Perioada convenţională în „Albina”, anul IV, 1900/1901, nr. 10; nr. 38; nr. 151.
• Năsturel, Petre Vasiliu, Steagul, stema română, însemnele domneşti, trofee. Cercetare critică pe temeiul istoriei, Bucureşti, 1903.
• Potoschi, A. şi Velcu, A., Catalogul colecţiilor de steaguri, stindarde şi fanioane, manuscris, Biblioteca Muzeului Militar din Bucureşti.
• Sbierea, I. G., Ceva despre tricolorul român, în „Calendarul Minervei pe anul 1905”, Bucureşti, 1905.
• Rosetti, Radu R., Când s-a adoptat steagul tricolor la noi, în „Memoriile secţiunii istorice”, seria a III-a, vol. Xi, 1930.
• Velcu, Anton, Steagurile României în „Enciclopedia României”, vol. I, 1938. ( PDF 1,73 MB)

Bibliografie

• Ţeicu, Dumitru, Vexilologia — o ramură a cercetării istorice, 2007.