Lucia Bercescu-Ţurcanu

Lucia Bercescu-Ţurcanu
Născută		27 martie 1911
Decedată		1995
Ocupaţie		interpretă de operă

Lucia Bercescu-Ţurcanu (n. 27 martie 1911 – d. 1995). Interpretă de operă.

Biografie

La vârsta de 17 ani, în 1928, la sfatul surorii mai mari, Olga Bercescu (supranumită de un juriu condus de George Enescu „cea mai frumoasă voce a României”) dă o audiţie la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, reuşind să uimească auditoriul. Studiază cu profesorii Mihail Vulpescu și Elena Saghin.

Debutează în 1939 la Opera din Bucureşti cu interpretarea rolului „Margareta” din Faust de C. Gounod, avându-i alături pe Mihail Știrbey, Edgar Istratty și Constantin Teodorian, succesul dobândit cu această ocazie i-a adus un contract cu Opera Română, condusă de dirijorul George Georgescu. Debutul este urmat de interpretarea excelentă a „Domniţei Ruxandra” din opera Alexandru Lăpuşneanu de Al. Zirra, prezentată în premieră absolută (6 martie 1941), eveniment care l-a făcut pe Mihail Jora să afirme „am ascultat cu emoție cel mai frumos glas ce ne-a fost dat să-l auzim la Opera Română”.

Interpretează, în primii ani de activitate, „Contesa” din Nunta lui Figaro de W.A. Mozart, „Eva” din Maeştrii cântăreți din Nürenberg, „Elsa” din Lohengrin de Wagner, „Agathe” din Freischütz de C.M. de Weber, „Madama Butterfly”, „Tosca” din operele cu acelaşi nume de G. Puccini, Ebreea de J. Halevy, Aida, La Traviata de G. Verdi, pe scenele din Bucureşti, Budapesta, Zagreb şi Danzing.

Adevăratul debut internaţional al solistei a fost interpretarea în limba germană a „Aidei” pe scena Teatrului Volksoper din Viena, împreună cu alţi artişti români care au cântat sub bagheta lui George Georgescu, tenorul Dinu Bădescu și baritonul Șerban Tassian (1942). Cronica i-a fost favorabilă: „Debutul Luciei Bercescu-Ţurcanu a fost o descoperire senzațională. Se vorbește ca despre o nouă Jeritza. Glasul ei, chiar în acutele cele mai înalte e de un timbru fermecător, de o elasticitate plină de efect și luminează biruitor toate splendorile orchestrale, și în aria Nilului, şi în marele final” („Neuihkeiter Welt Blat”). Acest succes i-a adus un contract pe cinci ani, în paralel susţinând spectacole pe scena Operei din Bucureşti. Aici va excela în Trubadurul de G. Verdi, Tosca de G. Puccini sau Lohengrin de R. Wagner.

La 26 decembrie 1946 debutează pe celebra La Scalla din Milano cu rolul „Abigaille” din Nabuco de Verdi, alături de Gino Bechi, Cesare Siepi, Fedora Barbieri, sub bagheta dirijorului Tulio Serafin. În paralel cântă şi la Terme di Caracalla din Roma, la Cagliari, Neapole, Palermo, Bologna, Torino, Padova, Cremona, Lausanne ş.a., Aida, Tosca, Faust, Trubadurul şi Bal Mascat (de Verdi).

În SUA va cânta la Metropolitan Opera din New York, Broklyn Academy of Musik din New York, City Center Opera, Philadelphia Scala Opera Company. Urmează turnee în Venezuela, San Salvador și Guatemala.

Revenită în ţară, este obligată la o audiţie de verificare la Opera din Bucureşti, pentru a obţine dreptul de a cânta pe scenă. Colaborează cu Opera din Cluj şi cu cea din Iaşi, participă la spectacole şi concerte vocal simfonice la Craiova, Cluj, Iași, Bacău, Sibiu, Oradea. În ultima parte a vieţii a fost supusă unei interdicţii totale de către regimul comunist.

În 1992 fost distinsă cu Premiul „Mihail Jora” al UCMR, pentru „o viață dedicată artei”. În cinstea ei a fost lansat la Opera Română albumul Arta cântului (2003) iar în 2005 a fost publicată monografia artistei, Binecuvântarea cântului, lansată împreună cu un DVD.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.