Ştefan Petrovici

Ştefan Petrovici
Ştefan Petrovici
Naţionalitate		român
Născut		3 aprilie 1859, Jabăr, judeţul Timiş
Decedat		31 iulie 1922, Caransebeş
Ocupaţie		avocat, politician

Ştefan Petrovici (n. 3 aprilie 1859, Jabăr, judeţul Timiş - d. 31 iulie 1922, Caransebeş?) a fost un avocat şi om politic dedicat cauzei românilor bănăţeni. A fost deputat în Parlamentul de la Budapesta ales în circumscripţia Zorlenţu Mare din Caraş-Severin.

Biografie

S-a născut la 3 aprilie 1859 în satul Jabăr, în apropiere de Lugoj. După ce a terminat şcoala primară a mers mai departe la liceul din Lugoj unde şi-a luat bacalaureatul. Studiile superioare le-a început la Viena, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, apoi a continuat studiile juridice la Budapesta. În capitala Ungariei a obţinut diploma de doctor în drept şi licenţa de avocat. După terminarea studiilor s-a întors în Banat şi s-a stabilit la Lugoj, unde şi-a deschis un birou de avocat.

Avocat la Lugoj

La scut timp după instalarea sa în „capitala” românismului bănăţean, a devenit foarte cunoscut ca apărător al marelui publicist Aurel C. Popovici în procesul intentat de autorităţile maghiare ca urmare a „Replicei” scrisă de acesta, un protest vehement la adresa politicii de maghiarizare din Transilvania şi Banat. Tot Ştefan Petrovici avea să fie referent la „procesul memorandiştilor”.

Activitatea politică

Ştefan Petrovici a făcut parte din Partidul Naţional Român şi s-a implicat activ în cauza românilor din Ungaria. În 1893 era referent la adunarea de la Sibiu. În 1895 s-a aflat printre organizatorii congresului naţionalităţilor. Cel mai important rol politic l-a primit în 1905, când circumscripţia electorală Zorlenţu Mare din Caraş-Severin l-a ales deputat în Parlamentul din Budapesta. Ajuns aici, în şedinţa din 6 iulie 1906 rosteşte un discurs fulminant prin care combătea politica de maghiarizare a guvernului. A mai făcut şi alte interpelări cu privire la situaţia şcolilor şi a abuzurilor din judeţul Caraş-Severin.

Publicistica. Procesul de presă. Condamnarea

Preocupat de promovarea drepturilor românilor bănăţeni, Ştefan Petrovici a scris numeroase articole de presă, mai ales pentru ziarul „Dreptatea” din Lugoj, dar poziţia exprimată era în evidentă contradicţie cu politica autorităţilor maghiare. În 1907 îi este intentat un proces penal de presă cu acuza de „agitaţie” la adresa Statului maghiar. Procesul era doar o înscenare oportun folosită cu ocazia alegerilor generale care aveau loc în acel an. Ştefan Petrovici este condamnat la 6 luni de închisoare, pedeapsă pe care o execută în acelaşi an la închisoarea din Seghedin.

Alte activităţi. Ultimii ani de viaţă

A dezvoltat şi o activitate intensă în interesul bisericii. A fost ales deputat sinodal al adunării eparhiale din Caransebeş. A fost membru al ASTREI şi membru al Societăţii pentru fondul de teatru român.

După Marea Unire este numit notar public la Caransebeş. Funcţionează doar câţiva ani pe acest post pentru că încetează din viaţă la 21 iulie 1922.

Bibliografie

• Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933