Adela Xenopol

Adela Xenopol
Născută		1861, Iaşi
Decedată		11 mai 1939, Bucureşti
Ocupaţie		scriitoare
Părinţi		Dimitrie Xenopol şi Maria Vasiliu

Adela Xenopol (n. 1861, Iaşi – d. 11 mai 1939, Bucureşti), scriitoare.

Biografie

Fiica lui Dimitrie Xenopol şi a Mariei Vasiliu, soră a istoricului Alexandru D. Xenopol, a studiat la Sorbona şi la Collège de France din Paris. Militează pentru drepturile femeii, lucru pentru care a fondat revista „Dochia” (1896 – 1898) ce avea ca prim scop lupta pentru emanciparea intelectuală, politică şi juridică a acestora şi pentru promovarea scrisului feminin: „menită să apere, să susţină şi să cerceteze drepturile femeii [...] pentru a dovedi că ea a fost vrednică în toate timpurile şi în toate treptele sociale de la Doamnă la opincă”. Alături de aceasta a mai condus şi revistele „Românca” (1905 – 1906), „Viitorul româncelor” (1912 – 1916) sau „Revista scriitoarei” (1926 – 28).

În legătură cu diferenţele dintre bărbat şi femeie, pe care societatea românească continua să le afişeze, Adela Xenopol susţinea: „Fie un bărbat destul de mărginit, el în virtutea sexului cu niţică protecţie sau situaţie politică, va ajunge departe, pe când o femeie, fie ea un geniu nu va dobândi decât profesoratul, şi acela până la şcoli secundare”. Conştientă că această situaţie nu mai poate continua, în 1914, înaintează Parlamentului o petiţie, în numele femeilor din Iaşi, în care se cerea revizuirea Constituţiei în vederea acordării dreptului de vot pentru intelectuale.

A debutat publicistic cu versuri la revista suceveană „Revista politică” (1886) şi editorial cu Versuri şi istorisiri (1888). A mai publicat proză, impresii de călătorie sau teatru în mai multe reviste, dar şi două romane istorice: Pe urma războiului (1913) şi Uragan (1922).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009