Alexandre Istrati

Alexandre Istrati
Alte nume		Alexandru Istrati
Născut		1915, Dorohoi
Decedat		1991, Paris
Ocupaţie		pictor
Căsătorit cu		Natalia Dumitresco

Alexandre Istrati (Alexandru Istrati) (n. 1915, Dorohoi - d. 1991, Paris, Franţa) a fost un pictor român avangardist, stabilit în Franţa din 1947. A fost membru al comitetului Salon des realites nouvelles. Alături de soţia lui, pictoriţa Natalia Dumitresco, a avut grijă de Constantin Brâncuşi, în ultimii ani de viaţă ai acestuia, fiind totodată şi executorii testamentului marelui artist român.

Viaţa

Studiile universitare le efectuează la Universitatea de Drept din Bucureşti, iar anul 1937 primeşte diploma de licenţă. În paralel urmează şi cursurile Academiei de Arte Frumoase, secţia pictură, atelierul lui Camil Ressu. În anul 1939 se căsătoreşte cu Natalia Dumitrescu, o studentă la clasa lui Francisc Şirato de la aceeaşi Academie de Arte Frumoase. La 3 ani după absolvirea cursurilor de pictură are loc prima expoziţie personală a artistului, într-o locaţie din Bucureşti.

În anul 1947, pictorul primeşte o bursă din partea statului francez, motiv pentru care pleacă la Paris. Aici îşi aprofundează studiile de pictură, studiind la Academia Andre Lhote şi Academia Naţională de Arte Frumoase.

În anul 1948 a închiriat alături de Natalia Dumitresco un atelier în Impasse Ronsin, alături de atelierul lui Constantin Brâncuşi. Cei doi au fost alături de sculptorul român până la sfârşitul zilelor lui, iar din dorinţa lui Brâncuşi au fost şi executorii testamentului acestuia.

Împreună cu Pontus Hulten şi Natalia Dumitresco a scris o monografie despre Constantin Brâncuşi, publicată în noiembrie 1987, în limba engleză. Lucrarea a fost tradusă ulterior şi în limba franceză.

A murit în 1991, la Paris, corpul său fiind depus în cimitirul Cimetière de Montparnasse.

Cariera artistică

Ca pictor, Alexandre Istrati, a activat între anii 1950-1980 în avangarda din Paris. A obţinut mai multe premii la expoziţii desfăşurate în Franţa, dar şi la alte evenimente internaţionale, cel mai important fiind Premiul Kandinsky, în anul 1953.

Bibliografie

• Dan Grigorescu, Dicţionarul Avangardelor, Editura Enciclopedică 2003