Alexandru Bădărău
de la Enciclopedia României
| Alexandru Bădărău | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 9 aprilie 1859, Bădărei, judeţul Iaşi | |
| Decedat | 27 martie 1927, Iaşi | |
| Ocupaţie | avocat, publicist, politician | |
| Partide | Partidul Conservator | |
Alexandru Bădărău (n. 9 aprilie 1859, Bădărei, judeţul Iaşi - d. 27 martie 1927, Iaşi) a fost avocat, profesor, publicist şi om politic.
Biografie
Fiu de primar, face clasele primare în localitatea Bivolari, după care studiile liceale le urmează la Colegiul Naţional din Iaşi, pe care-l termină ca şef de promoţie (1877). Studiile universitare le începe la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, dar este exmatriculat datorită participării sale la mişcarea socialistă (1881). Le continuă la Paris, unde îşi ia licenţa în Drept şi obţine diploma de absolvire a Înaltei Şcoli de Ştiinţe Politice şi la Bruxelles, unde îşi ia doctoratul în Litere şi Filosofie.
Din anul 1885, când se întoarce în ţară, activează ca profesor de limbă franceză la două şcoli din Iaşi şi ca profesor de psihologie la Facultatea de Litere a Universităţii de aici. În perioada cât se află la Bruxelles face parte din grupul socialist care scoate revista „Dacia Viitoare” (1883). Fondează, după revenirea în ţară, împreună cu George Panu, Partidul Democrat Radical (1888) care fuzionează cu Partidul Conservator (1897). În anul 1908 părăseşte partidul urmându-l pe Take Ionescu, care pune bazele Partidului Conservator Democrat.
Este ales deputat pe listele Partidului Conservator, primar al Iaşului (1899-1901) cu o vastă activitate edilitară, apoi de două ori ministru în guverne conservatoare, la Justiţie, în guvernul G. Gr. Canatcuzino (22 decembrie 1904 - 15 iunie 1906), şi ministru al Lucrărilor Publice, în guvernul Titu Maiorescu (14 octombrie 1912 - 31 decembrie 1913).
În activitatea publicistică se remarcă, mai ales după război, publicând în ziarul „Opinia”, pe care-l fondează în anul 1897. Alexandru Bădărău „a intrat în viaţa publică cu condeiul în mână ... (şi) până în ultimul moment mintea lui a inspirat o gazetă, mâna lui a scris un articol” (I. Mamina, I. Bulei).
Bibliografie
- Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008