Ana Conta-Kernbach

Ana Conta-Kernbach (n. 5 noiembrie 1865, Târgu Neamţ, judeţul Neamţ – d. 13 decembrie 1922, Iaşi).

Biografie

Pedagog, publicistă, militantă pentru emanciparea femeilor din România. Fiica lui Grigore Conta şi a Mărioarei (născută Scutariu), sora filosofului şi politicianului Vasile Conta (1845–1882). După studii liceale la Institutul „Humpel” din Iaşi (1883), urmează Şcoala Normală Superioară şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, absolvită în 1888 cu magna cum laude, şi, din 1893, Facultatea de Litere şi Filosofie din Paris şi Collège de France, unde a audiat cursuri de filosofie, pedagogie şi istoria artelor.

Admisă ca profesoară de pedagogie la Şcoala Normală „Mihail Sturdza” din Iaşi, a fost, concomitent, şi directoare a Şcolii Normale de Aplicaţie din acelaşi oraş. Este trimisă de Ministerul Instrucţiunii să studieze organizarea învăţământului francez şi german (aprecierile ei fiind publicate în mai multe studii) şi participă cu comunicări la congrese internaţionale de specialitate (Nürnberg, Geneva sau Bruxelles).

A fost şi prima femeie admisă în Consiliul General al Instrucţiunii, unde a activat alături de cei mai importanţi pedagogi ai ţării. Militează pentru obţinerea unor drepturi pentru femei, pentru asigurarea unei salarizări echitabile şi crearea unui statut profesional al femeii-mame.

Ana Conta-Kernbach a fost soţia poetului Gheorghe Kernbach (1859–1909).

S-a remarcat prin textele publicate în „Convorbiri literare”, unde a debutat în 1891, „Junimea literară” sau „Arhiva” din Iaşi. A scris mai multe lucrări de pedagogie: Şcolare (1904), Elemente de metodică (1905), Elemente de pedagogie (1907), Noţiuni de pedagogie şi metodică (1914) şi plachete poetice: Clipe (1921), Boabe de mărgean (1922) etc.

A fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Bibliografie orientativă

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012