Banca Naţională a României
de la Enciclopedia României
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României, unica instituţie autorizată să emită bani (însemne monetare). Obiectivul său fundamental este asigurarea stabilităţii preţurilor. Pe lângă acesta BNR elaborează politica monetară a ţării, reglementează şi supraveghează sistemul bancar şi administrează rezervele internaţionale ale României.
Este o instituţie publică independentă, condusă de un consiliu de administraţie al cărei preşedinte este guvernatorul. Are sediul central în Bucureşti şi dispune de o reţea de 19 sucursale dispersate pe întreg teritoriul ţării.
Istoric
Banca Naţională a României a luat fiinţă la 17 aprilie 1880. Din perspectivă cronologică este cea de-a 19-a bancă centrală din lume. Primul său guvernator a fost Ion I. Câmpineanu, însă adevăratul ctitor al instituţiei a fost Eugen Carada.
Banca Naţională îşi are sediul în clădirea din strada Lipscani nr. 25, monument arhitectonic construit în perioada 1882-1889 şi în cea din strada Doamnei nr. 8, construcţie în stil neoclasic din perioada 1938-1950. BNR îşi desfăşoară activitatea şi în Palatul Chrissoveloni aflat în imediata vecinătate a acestora, pe strada Lipscani nr. 16.
Mai multe detalii despre acest subiect în articolul Istoria Băncii Naţionale a României.- Mai multe detalii despre acest subiect în articolul Index:Guvernatorii BNR.
Bibliografie
- Banca Naţională a României, Descriere