Bulgari

Bulgarii au fost o populaţie antică migratoare din mare familie a neamurilor de limbă turcă, din ramura occidentală a acestora. Ei se stabilesc în secolul al II-lea d. Hr. pe teritoriul dintre Don şi Volga, după ce plecaseră din regiunea centrală a Asiei. Aici ei rămân până în secolul al V-lea d. Hr. când, spre sfârşitul acestui secol şi în cursul celui următor, atacă pentru pradă Imperiul bizantin. Au loc mai multe lupte cu bizantinii şi cu barbarii ridicaţi de aceştia împotriva bulgarilor şi anume avarii, precum şi cu bulgarii cutriguri, ramura răsăriteană a poporului bulgar.

În anul 643 năvălesc dinspre est chazarii, neam de origine turcă şi religie mozaică, iar o parte din bulgari trec Donul, Niprul şi Nistrul şi ajung în Bugeac, deci în sudul Moldovei dintre Nistru şi Prut. De aici bulgarii trec mai departe, probabil în Deltă sau în regiunea satului Niculiţel de lângă Tulcea. După moartea îmăratului Constantin al II-lea, bulgarii încep să îşi întindă stăpânirea spre sud, prădând de-a lungul Dunării. După înfrângerea bizantinilor în anul 679, bulgarii se stabilesc definitiv în sudul Dobrogei în zona Şumla-Varna. Treptat, bulgarii vor supune toată zona dintre Dunăre, Balcani şi Marea Neagră şi triburile slave care locuiau aici. Slavii fiind în număr mult mai mare decât bulgarii, îi vor asimila pe aceştia din urmă, astfel încât aceştia au dispărut, le-a dispărut şi limba de origine turcă, rămânându-le numai numele dat ţării ce o ocupaseră.

Puterea statului bulgar va creşte considerabil pe vremea conducătorului bulgar Krum (802-814) care îşi întinde stăpânirea pe ambele maluri ale Dunării. Krum profită de înfrângerea avarilor de către Carol cel Mare în anul 797 şi anexează zona actualului Banat şi probabil şi-a întins stăpânirea şi asupra Munteniei şi Ardealului, unde locuia populaţia daco-romană şi slavii în curs de asimilare de către aceasta.

Din vechea limbă turcică a bulgarilor nu se cunoaşte nimic, iar influenţa bulgarilor asupra noastră vine prin influenţa slavilor care i-au asimilat pe bulgari şi de la care am împrumutat alfabetul chirilic şi câteva elemente privind viaţa statală.

Bibliografie

• Constantin C. Giurescu - Istoria românilor, vol. I, ediţia a V-a, editura BIC ALL.