Burebista

Dacia în timpul lui Burebista

Burebista, rege al geto-dacilor, întemeietorul Daciei, a domnit între anii 82 î. Hr - 44. î.Hr.

„Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani” - astfel caracterizează Strabon, geograf şi istoric grec care îşi redacta opera la puţin timp de la dispariţia lui Burebista, personalitatea conducătorului dac.

Istoricul got romanizat Iordanes (mijlocul secolului al VI-lea) oferă ca dată de început a domniei lui Burebista anul 82 î.Hr. (dată calculată în funcţie de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma). Alte cercetări de specialitate consideră că realul moment de debut ar trebui adus în jurul anului 70 î.Hr.

Războaiele duse de Burebista (la început doar un simplu şef de uniune tribală), atât pe plan extern cât şi pe plan intern, pentru unificarea triburilor locale au fost încununate de succes. Procesul de unificare nu s-a concretizat doar pe calea armelor sau pe cea diplomatică, ci şi administrativ. Burebista, ajutat de Deceneu (mare preot şi sfetnic apropiat) şi de Acornion din Dionisiopolis (colaborator grec, bun cunoscător al situaţiei politice din acea vreme), cât şi de o cancelarie regală competentă, a reuşit să realizeze o structură birocratică funcţională – sfat regesc (consilium regis). Acestui for i se datorează redactarea belagines-urilor, acele norme morale avangardiste implementate cu ajutorul religiei. A bătut chiar şi o monedă proprie, constrâns fiind de dezvoltarea schimburilor comerciale. Astfel, în jurul anului 60-59 î.Hr. s-a născut una dintre cele mai întinse închegări teritoriale ale vremii. Hotarele noului stat se întindeau, la est, până la ţărmul Mării Negre şi al Bugului; spre nord, până la Carpaţii Păduroşi, spre vest până în Cadrilaterul din Boemia, Dunărea Mijlocie şi Morava, iar spre sud până la Munţii Haemus, lanţul Balcanilor.

Ca reşedinţă a lui Burebista istoricii au propus cetatea de la Costeşti (Hunedoara), în timp ce Sarmizegetusa reprezenta deja centrul religios al dacilor.

Politica externă

Spre anul 60 î.Hr. Burebista a iniţiat o campanie rapidă şi victorioasă îndreptată împotriva celţilor boi şi taurisci din vestul Daciei; de aici i se trage şi supranumele de “nimicitorul de celţi”. În anul 55 î.Hr. se derulează o altă etapă importantă în istoria statului dac; el cucereşte toate cetăţile greceşti vest-pontice: Olbia (la gura Bugului), Tyras (la vărsarea Nistrului), Histria, Tomis, Callatis, Dionisiopolis, Odessos, Mesembria şi Apollonia; în cazul Olbiei şi Mesembriei luarea în stăpânire se face violent. Astfel, hotarele Daciei lui Burebista s-au extins spre răsărit atingând litoralul vestic al Mării Negre, de la gurile Bugului şi până în lungul coastei tracice, iar spre miazăzi au ajuns la Balcani. În acest întins spaţiu ajuns sub autoritatea lui Burebista se aflau - pentru prima dată unificate sub o conducere unică – triburile geto-dacice, dar şi traci, celţi, greci etc.

În 48 î.Hr. la Roma izbucneşte războiul civil. În momentul în care balanţa înclina spre Pompei (după victoria de la Diraclium) Burebista îi oferă acestuia sprijinul. Victoria de la Pharsalos îi revine însă lui Caesar şi Burebista “câştigă” un aprig duşman. Numai asasinarea lui Caesar din 44 î.Hr. a împiedicat o campanie împotriva dacilor. Tot în aceeaşi perioadă este ucis şi Burebista într-o răscoală, iar construcţia lui politică este dezmembrată în 4 şi ulterior 5 formaţiuni politice.