Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională

Consiliul Provzoriu de Uniune Naţională a fost organismul provizoriu al puterii de stat creat urmare a transformării FSN în partid politic şi reorganizării CFSN. A funcţionat între 9 februarie 1990 şi 18 iunie 1990. Funcţia de preşedinte a fost deţinută de Ion Iliescu.

Transformarea FSN în partid politic

Deşi în ziua de 3 ianuarie 1990 FSN a anunţat că nu este şi nu se va constitui într-un partid politic, la 23 ianuarie, cu 128 de voturi pentru, 8 contra şi 5 abţineri, CFSN a hotărât transformarea FSN în formaţiune politică. Acest fapt a provocat proteste şi demisia unor personalităţi precum Doina Cornea, Ana Blandiana, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu.

Faţă de acestă decizie, în ziua de 28 ianuarie a avut loc o mare manifestaţie de protest a partidelor politice nou-înfiinţate, în frunte cu PNŢ-CD şi PNL. La rândul său, FSN a organizat o contramanifestaţie a doua zi, timp care au fost devastate sediile partidelor de opoziţie şi ale unor instituţii.

Pentru a stopa degenerarea acestor evenimente, pe 1 februarie a avut loc o întâlnire între reprezentanţii CFSN şi cei ai partidelor de opoziţie. În urma discuţiilor, a fost emis un comunicat prin care s-a anunţat convenirea asupra constituirii unui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională, format prin restructurarea actualului CFSN, precum şi prin reprezentarea egală, cu câte 3 membri, a partidelor constituite până la această dată în proporţie de 50 la sută din totalul membrilor.

Pe 6 februarie, Frontul Salvării Naţionale se transformă în formaţiune politică cu structură şi platformă de sine stătătoare, participând de pe poziţii egale cu celelalte forţe politice la alegeri, în timp ce Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională devine noul organism provizoriu al puterii de stat până la constituirea noilor instituţii rezultate din alegeri libere.

Decretul-Lege de constituire a CPUN a fost publicat în „Monitorul Oficial” pe 9 februarie 1990.

Organizarea şi funcţionarea CPUN

Pe 13 februarie 1990, a fost adoptat decretul-lege privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi a biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de specialitate ale consiliului.

CPUN era format din 255 de membri, dintre care 112 aparţineau FSN, 112 se distribuiau între diferitele partide politice, 27 erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale şi 3 ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Un vot era rezervat preşedintelui.

Biroul Exectiv al CPUN era următorul: preşedinte - Ion Iliescu, vicepreşedinţi - Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Károly Király, Radu Câmpeanu, Ion Mânzatu, secretar - Dan Marţian, membri - Serghei Meszaros, Virgil Andrei Vâţă, Radu Ciuceanu, Nicolae S. Dumitru, Gheorghe Manole, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Gurilă, János Vincze, Mircea Dinescu, Toma George Maiorescu, Nicolae Radu, Ion Diaconescu, Dan Hăulică.

Pe durata funcţionării sale, CPUN a guvernat prin decrete lege, devenind un organism legislativ şi executiv în acelaşi timp, însărcinat cu apărarea, numirile în funcţie, elaborarea legilor şi pregătirea primelor alegeri libere.

Cele mai important decret-lege a fost cel pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României din 14 martie 1990.

În urma hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 18 iunie 1990 privind rezultatele finale ale alegerilor din 20 mai 1990, publicate de către Biroul Electoral Central în „Monitorul Oficial” nr. 81 - 82 din 8 iunie 1990, intră în funcţie Parlamentul României şi Preşedintele României. Ca atare, CPUN îşi încetează activitatea.

Bibliografie

• GROSESCU, Raluca, Conversia elitelor comuniste din România în perioada de tranziţie: 1989-2000, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului
• STOICA, Stan, Dicţionarul partidelor politice din România (1989 - 2004), Ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Meronia, 1994 ISBN 973-8200-68-7