Clucer

Clucerul era un dregător din Moldova şi Ţara Românească în evul mediu, însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curţii domneşti cu grâu, vin şi alte alimente necesare. Avea în subordine mai mulţi „clucerei”. Clucerul de arie avea în grijă magaziile cu grâne de la curte.

Clucerul apare pentru prima dată menţionat în Moldova la 12 mai 1425, iar în Ţara Românească la 25 august 1469. După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuţiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier şi i-a fost plătită o leafă. Şi-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat , clucerul a decăzut din rang.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988
• Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9