Comis

Comisul era un dregător din Moldova şi Ţara Românească în evul mediu, care avea grijă de caii şi de grajdurile curţii domneşti, precum şi de aprovizionarea lor cu furaje. Ţinea evidenţa cailor, transporta caii trimişi de domn sultanului şi îl însoţea pe domn la ceremoniile în care erau prezenţi caii domneşti şi în special tabla-başa, calul dăruit de sultan domnului. În Moldova comisul avea atribuţii similare, dar în plus administra braniştile domneşti (fâneţele) şi se mai ocupa cu supravegherea meşterilor potcovari şi rotari, procurarea de harnaşamente şi podoabe pentru cai şi transportarea prin ţară a oaspeţilor domneşti.

În subordinea comisului se afla un „vtori comis”, un „treti comis” şi mai mulţi „comişei”. Este atestat documentar pentru prima dată în Ţara Românească în 1415, iar în Moldova la 17 februarie 1435. Denumirea provine din limba latină şi a fost împrumutată din Bizanţ, prin filieră bulgară. Comisul a fost un mare dregător în secolul XV, apoi a decăzut ca importanţă dar şi-a păstrat atribuţiile.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988
• Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9