Demetriu Kiss

Demetriu Kiss
Născut		27 octombrie 1854, Cheţ, judeţul Bihor
Decedat		12 noiembrie 1932, Oradea
Ocupaţie		avocat, politician

Demetriu Kiss (n. 27 octombrie 1854, Cheţ, judeţul Bihor - d. 12 noiembrie 1932, Oradea, judeţul Bihor) a fost avocat, participant activ la viaţa religioasă a românilor din Bihor, senator al României după Marea Unire.

Familia şi originea

Demetriu Kiss îşi avea originea într-o veche familie din Maramureş.

Cel mai îndepărtat strămoş cunoscut al familiei era Ioan Mik din Şomcuta Mare, care a fost nobilitat de principele Gheorghe Rakoczy al II-lea la 7 august 1658 şi de principele Mihai Apafi la la 23 mai 1663. Ioan Mik a avut mai mulţi fii: Gheorghe, Petru, Gaşpar, Dumitru, Petzi şi Gavril. Din ramura lui Gaşpar se trage Demetriu. Gaşpar s-a stabilit în Bihor în localitatea Cheţ, unde s-a căsătorit cu văduva unui oarecare Andrei Kiss, de la care a împrumutat numele de Kiss (care înseamnă în ungureşte "mic", practic traducerea numelui original al familiei, Micu, uneori transcris sub forma Mik).

Demetriu s-a căsătorit la 16 februarie 1884 cu Cornelia Lazăr, devenind astfel cumnatul lui Aurel Lazăr, cunoscutul luptător pentru drepturile românilor din Transilvania. Cuplul a avut mai mulţi copii: Demetriu Aurel (d. la 3/15 1903 la vârsta de 19 ani), Cornelia (d. la 6 iunie 1891 la vârsta de 5 ani), Eleonora (căsătorită Hossu) şi Valeria (căsătorită Bianu).

Studiile

A efectuat câteva clase primare în satul natal, Cheţ, unde a studiat până în anul 1864. Între anii 1866-1874 a studiat la Seminarul greco-catolic şi la Liceul premonstratens din Oradea. A trecut examenul de maturitate în anul 1874, după care s-a înscris la Academia de Drept din Oradea. În această perioadă va activa în cadrul Corul Hilaria din localitate. La 28 ianuarie 1884 a obţinut diploma de avocat la Universitatea din Budapesta, după care a efectuat stagiatura în cancelaria lui Iosif Roman, la Oradea.

Cariera şi activitatea

În timpul studenţiei a lucrat ca diurnist la Cartea Funduară din Oradea. După obţinerea diplomei de avocat în anul 1884, este numit avocat diecezan onorariu pe lângă titularul Iosif Erdelyi, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 1888, când a devenit titularul acestui post.

La 29 iulie 1894, împreună cu alţi români proeminenţi şi studenţi la Drept din Oradea, a întâmpinat în gara oraşului trenul care îi transporta pe memorandişti la Seghedin.

Din anul 1900 a fost numit fisc consistorial.

A susţinut moral şi material societăţile religioase "Agrul", "Asociaţia Mariană" şi "Societatea Euharistică".

A fost activ mai mult pe tărâm religios decât politic. Până în anul 1918 ar fi candidat în cercul Marghita, ca politician.

În anul 1922 a fost ales senator al României.

Decoraţii şi medalii

A primit Ordinul "Sfântul Grigore cel Mare" pentru civili, în grad de comandor, pentru devotamentul său faţă de biserică. A primit acest ordin pentru "integritate vitae nonminus quam pietatis studio, religionis observantia atque erga Romanam Cathedram fide".

În anul 1930 a primit Ordinul "Steaua României" în grad de comandor.

Moartea

A murit în seara zilei de 12 noiembrie 1932. A fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea, alături de socrul său, Teodor Lazăr. După dezafectarea cimitirului Olosig la sfârşitul secolului al XX-lea, nu se cunoaşte soarta rămăşiţelor sale pământeşti.

Bibliografie

• Neş, Teodor - Oameni din Bihor (1848-1918), Tipografia diecezană, Oradea 1937