Doamna Ruxandra Lăpuşneanu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Doamna Ruxandra Lăpuşneanu
Replace this image female.png
Născută 1538, Suceava
Decedată 12 noiembrie 1570, Iaşi
Mormânt la Mănăstirea Slatina
Căsătorită cu Alexandru Lăpuşneanu
Părinţi Petru Rareş şi Doamna Elena
Copii Bogdan

Doamna Ruxandra Lăpuşneanu (n. 1538, Suceava – d. 12 noiembrie 1570, Iaşi). Soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, regenta fiului ei Bogdan Lăpuşneanu.

Biografie

Fiica lui Petru Rareş şi a Doamnei Elena s-a căsătorit cu voievodul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, în ianuarie 1556: „În acest an s-a cununat cu doamna Ruxandra, în anul 7064 (1556) luna întâia” (epitaf, Mănăstirea Slatina), dar primul lor copil, Bogdan, s-a născut înainte de acest eveniment, în 1554. După alungarea lui Lăpuşneanu din prima domnie, de către o pretinsă rudă a Doamnei, Despot vodă, a fost trimisă o vreme cu copiii la Chiajna, sora ei. A făcut intervenţii la Constantinopol în favoarea soţului ei, trimiţându-şi oamenii prin Divanul sultanului în vederea obţinerii unei noi domnii. După reuşita acestei acţiuni a pornit, la 6 noiembrie 1563, spre Moldova.

Foarte bolnav, Alexandru Lăpuşneanu a numit, cu acordul Sfatului domnesc, pe fiul său Bogdan ca domn cu drepturi depline, la 9 martie 1568, el călugărindu-se cu trei zile înainte de survenirea morţii. Grigore Ureche, bazându-se pe tradiţie, afirma că „… Ruxandra, doamnă-sa, temându-să… să nu mai paţă mai rău decâtu alţii, l-au otrăvit şi au murit”, fapt nedovedit şi neverosimil, având în vedere că Alexandru Lăpuşneanu cedase tronul de bunăvoie. La o vârstă fragedă, de doar 14 ani, câţi avea noul domn, frâiele ţării au fost preluate de mama sa, care a condus până la moarte, după cum afirmă acelaşi Grigore Ureche şi călugărul Azarie, biograful oficial al domniei lui Alexandru Lăpuşneanu: „Era ocârmuitoarea domniei mama lui Ruxandra, iar îndrumători erau Gavriil logofătul şi Dimitrie hatmanul şi doamna cârmuitoare peste toţi. Căci era cu minte de bărbat, cu suflet mare, împodobită cu înţelepciune… Împreună fiul şi mama au stăpânit doi ani şi nouă luni” (Azarie).

Foarte pioasă, a întreţinut cu sume mari mai multe mănăstiri de la Muntele Athos, Zografou, Dohiariou sau Karakalou. A murit răpusă de boală, la doar 32 de ani, fiind înmormântată la ctitoria soţului său, Mănăstirea Slatina, unde apare pictată în tabloul votiv purtând coroana voievodală, împodobită cu pietre scumpe.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012