Florica Musicescu

Florica Musicescu
Născută		8/21 mai 1887, Iaşi
Decedată		19 martie 1969, Bucureşti
Ocupaţie		pianistă, profesoară
Părinţi		Gavriil Musicescu

Florica Musicescu (n. 8/21 mai 1887, Iaşi – d. 19 martie 1969, Bucureşti). Pianistă, profesoară.

Biografie

Fiica muzicologului Gavriil Musicescu, organizatorul Corului Mitropolitan din Iaşi. A studiat pianul, mai întâi cu Margareta Sion şi Aspasia Sion-Burada, apoi, la Leipzig, cu Robert Teichmüller. A început să predea la Academia Regală de Muzică din Bucureşti din 1921, în ciuda faptului că nu avea nici o diplomă de studii. „Domnişoara Musicescu” este considerată unul dintre fondatorii şcolii pianistice din România, iar numărul elevilor ei a căror faimă a depăşit graniţele României este considerabil: Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe sau Shulamith Shapira ş.a.

Cu desăvârşitul ei har pedagogic şi cu fermitatea care îi adusese porecla „Doamna de fier”, Florica Musicescu a ştiut să modeleze un talent rar, dublat de modestie, o mare dragoste de muncă, dorinţa de perfecţiune şi o mână care, la 12 ani, putea acoperi un interval de 12 clape. Şi-a format o doctrină proprie, bazată pe principiile şcolii lui Rudolf Maria Breithaupt, aşa-numita metodă a „braţului care conduce”, impusă pentru prima dată în România de Constanţa Erbiceanu, metoda cântatului la pian cu un aparat mare „ca şi când am cânta cu un singur deget mare, din încheietura umărului şi până în vârfurile degetelor”, după cum afirma ea. După crearea Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti, a participat la aproape toate examenele şi şedinţele catedrei de pian, impunându-şi întotdeauna punctul de vedere.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.