Fondul Religionar Ortodox Român din Bucovina

Fondul Religionar Ortodox Român din Bucovina sau Fondul Religionar Greco-Oriental al Bucovinei a fost înfiinţat la 19 iunie 1783 prin dispoziţia împăratului Iosif II „pentru salarizarea, întreţinerea şi pregătirea clerului ortodox, ca şi pentru înfiinţarea şi finanţarea şcolilor din Bucovina”. S-a constituit din veniturile averii mobile şi imobile ale preoţimii şi ale mănăstirilor secularizate în 1785 şi reprezenta un patrimoniu imens, de circa jumătate din toată provincia. Pe lângă scopurile economico-financiare caracteristice politicii mercantiliste dusă de Imperiul Austriac, crearea Fondului avea şi un scop politic: spargerea blocului etnic românesc şi lichidarea influenţei mănăstirilor asupra populaţiei.

Administrarea Fondului

Constituirea Fondului a fost definitivată în 1786. După o scurtă perioadă în administrarea administraţiei militare, a trecut în administrarea Consistoriului Catolic din Lemberg. În 1870 Fondul a primit o administraţie proprie. Proprietăţile imense ale Fondului erau administrate şi exploatate prin intermediul unor economate, conduse de directori civili sau militari. Austriecii făceau presiuni pentru ca la conducere să fie instalaţi funcţionari străini, aristocraţi loiali administraţiei austriece. Aceştia închiriau moşiile Fondului la preţuri derizorii unor arendaşi sau moşieri străini.

Averea administrată, la momentul exproprierii, consta în câteva zeci de milioane de lei şi 273.705 hectare. Cuprindea toate sursele de venit ale bisericilor, mănăstirilor şi schiturilor, ale episcopiei de Rădăuţi precum şi proprietăţile acestora din toată Moldova. În total au trecut în administrarea Fondului 110 sate cu moşii şi cu circa 20 de munţi, păduri, poieni, heleşteie etc.

Instrument de colonizare

Administraţia austriacă a favorizat aşezarea de colonişti de pe întreg cuprinsul Imperiului, pe domeniile Fondului. Dar mai ales el s-a transformat într-un instrument de colonizare foarte eficient, cel prin care s-a produs intrarea masivă a huţulilor şi rutenilor în Bucovina. Coloniştilor li se dădea teren, lemn de construcţie, vite din proprietatea Fondului, pentru a se aşeza în Bucovina. La 26 septembrie 1810 s-a adoptat o lege prin care moşiile aparţinând Fondului Bisericesc puteau fi vândute. În urma acestei măsuri, s-a accelerat ritmul şi amploarea cu care pământurile au fost înstrăinate.

Proprietăţile din Moldova şi Basarabia

Înainte de ruperea Bucovinei de Moldova, bisericile şi mănăstirile din Bucovina deţineau proprietăţi importante în restul Moldovei şi în Basarabia. După instaurarea administraţiei austrieci şi constituirea Fondului Ortodox, aceste proprietăţi au fost inventariate şi trecute în administrarea Fondului. Statul Austriac urmărea să menţină aceste proprietăţi în scopuri economice, pentru a obţine cât mai mult profit de pe urma lor şi în scopuri politice, pentru a forma o punte de legătură în planurile expansioniste ale Vienei.

Moşiile din Moldova erau împânzite în ţinuturile Botoşani, Galaţi, Dorohoi, Hârlău, Fălciu, Suceava-Fălticeni, Bacău, Neamţ, Iaşi, Herţa şi Soroca. În 1802 mare parte din aceste moşii sunt cumpărate de Teodor Mustaţă.În 1812 Curtea de la Viena a scos la vânzare proprietăţile din Basarabia, fiind cumpărate de cavalerul Ilie Filipovici Catargi pentru 6.000 galbeni.

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Ciachir, Nicolae, Din istoria Bucovinei (1775 – 1944), editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1993
• Iacobescu, Mihai, Din istoria Bucovinei, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993

Bibliografie recomandată

• Clipa, Sorin-Toader, Fondul bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui : (1948-1949), Editura Universităţii "Ştefan cel Mare", Suceava 2006 ISBN 973-666-165-2
• Drăguşanul, Ion, Istoria uitată şi iertată a averilor mănăstireşti, Editura Muşatinii, Suceava 2003 ISBN 973-98670-5-7
• Sfarghiu, Vasile, File din existenţa fondului bisericesc ortodox al Bucovinei, Editura Amadoros, Câmpulung Moldovenesc, 2003 ISBN 973-86331-2-5