Gabriel Bethlen

Gabriel Bethlen
Gabriel Bethlen
Alte nume		Gábor Bethlen
Naţionalitate		maghiar
Născut		cca. 1580, Ilia, judeţul Hunedoara
Decedat		15 noiembrie 1629, Aiud, judeţul Alba
Ocupaţie		principe al Transilvaniei
Căsătorit cu		Ecaterina de Brandenburg
Părinţi		Francisc Drusiana Lazăr

Gabriel Bethlen (n. cca. 1580, Ilia, judeţul Hunedoara - d. 15 noiembrie 1629, Aiud, judeţul Alba) (în limba maghiară Bethlen Gábor) a fost un principe de origine maghiară al Transilvaniei din secolul al XVII-lea.

Biografie

Gabriel Bethlen s-a născut în localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. Tatăl său s-a numit Francisc şi a venit în Ardeal de dincolo de Tisa, iar mama sa, pe nume Drusiana Lazăr, era din secuime. Datorită faptului că avea tenul mai închis la culoare, lui G. Bethlen i se mai spunea "Ţiganul". A dat dovadă de calităţi remarcabile, dublate de un mare simţ politic. A fost căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg, care i-a succedat în scaunul Principatului Transilvaniei pentru circa un an, după moartea sa.

Ambiţiile sale ţinteau la tronul Ungariei, iar mai apoi la cel al Cehiei şi al Poloniei. Nici unul din aceste deziderate nu s-a realizat, trebuind să se mulţumească a fi principe al Transilvaniei, poziţie în care a ajuns la 23 octombrie 1613, cu sprijinul turcilor, cu prezenţa în Ardeal a armatelor aliate muntene şi moldoveneşti a lui Radu Mihnea, respectiv a lui Ştefan Tomşa. Confirmarea din partea turcilor ca principe al Transilvaniei în locul lui Gabriel Báthory i-a venit la 25 octombrie acelaşi an, prin primirea din mâinile paşei Skender a însemnelor domniei (un steag, un buzdugan, o sabie şi un caftan).

Ca principe al Transilvaniei, încercând să ajungă şi rege al Ungariei, a purtat cu imperialii habsburgi nu mai puţin de trei războaie, dar şi-a prezentat lupta împotriva Casei de Habsburg nu ca o aspiraţie personală, ci ca pe o luptă pentru apărarea libertăţilor constituţionale şi religioase ale protestanţilor maghiari din Ardeal. Deşi nu a reuşit să ajungă rege al Ungariei, el a realizat totuşi câştiguri teritoriale destul de importante, prin faptul că imperialii i-au recunoscut prin tratatul de la Mikulov stăpânirea asupra şapte judeţe limitrofe Ardealului şi i-au acordat o subvenţie în bani, anuală, consistentă.

Între 1618-1620 G. Bethlen a sperat să ajungă rege al Cehiei, dar în acest sens nu a reuşit să câştige nimic de la imperialii habsburgi.

G. Bethlen a dorit să ajungă şi singur stăpânitor al Moldovei şi al Munteniei, dar s-a lovit de opoziţia turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acţiune. Ca urmare, el a păstrat pentru mai departe bune relaţii de vecinătate cu domnii acestor ţări române de dincolo de Carpaţi.

G. Bethlen cunoştea limba română şi a acordat câteva înlesniri românilor ardeleni pe timpul domniei sale.

Spre sfârşitul vieţii, Bethlen a încercat să ajungă rege al Poloniei, dar acest proiect nu s-a mai concretizat, principele murind la vârsta de 49 ani, la Aiud, pe 15 noiembrie 1629.

Bibliografie

• Constantin C. Giurescu - Istoria românilor, volumul III, ediţia a V-a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007, ISBN 978-973-571-710-0