Gheorghe Slăniceanu

Gheorghe Slăniceanu
Născut		23 aprilie 1835, Bucureşti
Decedat		12 ianuarie 1885, San Remo
Ocupaţie		militar
Ministru de Război al României
Mandat 27 aprilie 1876 - 1 aprilie 1877 28 aprilie 1880 - 8 iunie 1881
Semnătură

Gheorghe Slăniceanu (n. 23 aprilie 1835, Bucureşti - d. 12 ianuarie 1885, San Remo), general, şef al Statului Major General, ministru de Război.

Biografie

S-a născut la 23 aprilie 1835, Bucureşti. A fost căsătorit cu Elena Horbaţki, sora viitorului general artilerist Alexandru Horbaţki, participant la Războiul pentru Independenţă în funcţia de ajutor al comandantului R. 2 Art., ulterior director al Arsenalului Armatei, ajutor al Inspectorului General al Artileriei.

A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri-Bucureşti (1854-1856, şef de promoţie).

Grade militare: sublocotenent - 1856; locotenent - 1859; căpitan - 1862; maior - 1864; locotenent-colonel - 1867; colonel-1870; general de brigadă - 1878; general de divizie - 1882;

Funcţii militare:

• ataşat al Institutului Geografic al Armatei Austriece pentru ridicarea hărţii Munteniei (1856);
• şeful secţiei a II-a din Marele Stat Major (1859);
• comandant B. 1 Geniu-Bucureşti (1862);
• comandant al R. 6 (1870) şi 7 I. (1872);
• director al Şcolii de Infanterie şi Cavalerie (1873/1876);
• şeful Statului Major General al Armatei Române (1877, 1878-1880, 1882-1883);
• şeful Marelui Cartier General al Armatei de Operaţii (1877);
• comandant al Grupului Vid-Isker (1877);
• comandant al D. de Rezervă (1878);
• ministru de război (1876-1877, 1880-1881);
• inspector al Cavaleriei (1884)

Ca ministru de război şi şef al Statului Major General, în perioada premergătoare Războiului de Independenţă a condus pregătirea de campanie a Armatei române şi a redactat, împreună cu generalul Alexandru Cernat, Planul de mobilizare, concentrare şi acoperire strategică a frontierei de sud a ţării. S-a implicat efectiv în procesul de remodelare a Statului Major General şi a comandamentelor Armatei de Operaţii. În iulie 1877, a fost inclus în delegaţia română condusă de primul-ministru I. C. Brătianu la negocierile de comandament cu marele duce Nicolae, comandantul-şef al trupelor ruse de pe frontul din Balcani. La 28 august/9 septembrie, a luat parte la Consiliul de Război de la Radenita, unde s-a hotărât executarea asaltului general din 30 august/11 septembrie. S-a remarcat în luptele de la Rahova în fruntea Detaşamentului Vid-Isker şi de la Vidin în fruntea D. de Rezervă.

A fost decorat cu: “Steaua României” în grad de mare cavaler; “Virtutea Militară de aur”; “Crucea Trecerii Dunării”; “Apărătorii Independenţei”. Ca ministru de război a semnat actul proclamării Regatului României din 10/22 mai 1881.

A scris şi publicat: “Manualul ostaşului miliţian” (1870), “Istoria artei războiului de la începutul lumii până în zilele noastre şi principiile strategiei moderne cu aplicaţii la războaiele din 1866 şi 1870” (1873), “Tactica şi strategia” (1881).

A decedat la 12 ianuarie 1885, la San Remo.

Bibliografie

• Lucian Predescu – Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri – Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999 – p. 787;
• Tucă, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., dr. - Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar – Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 242-243;
• Oroianu, T., Nicolescu, G., Dobrinescu, V.-F., Oşca, A., Nicolescu, A.,– Şefii Statului Major General Român (1859 - 2000) -, Editor Fundaţia “General Ştefan Guşă” , Ed. Europa Nova, Bucureşti, 2001, p.1 3-18;
• Otu, P., col. dr., Oroianu, T., col. dr., Ion, E., lt.-col., - Personalităţi ale gândirii militare româneşti – vol. I, Ed. A.I.S.M., Bucureşti, 1997, p. 247-252;
• Ion Mamina, Ion Bulei – Guverne şi guvernanţi (1866-1916) – Silex-Casă de Editură şi Impresariat S.R.L., Bucureşti, 1994, p. 232;