Ion Antoniu
de la Enciclopedia României
| Ion Antoniu | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 27 august 1905, Roman, judeţul Neamţ | |
| Decedat | 10 martie 1987, Bucureşti | |
| Ocupaţie | inginer | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 21 martie 1963 | |
Ion Antoniu (n. 27 august 1905, Roman, judeţul Neamţ - d. 10 martie 1987, Bucureşti) a fost inginer, membru corespondent al Academia RomânăAcademiei Române.
Biografie
A absolvit cursurile liceului militar de la Mănăstirea Dealu, apoi a urmat cursurile Şcolii Politehnice din Bucureşti. S-a specializat ulterior la Paris. În 1948 a susţinut teza sa de doctorat.
A lucrat iniţial la Serviciul Tehnic al Armatei, apoi la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, din anul 1930.
A fost profesor şi decan la Facultatea de Energetică şi Electrotehnică între anii 1956-1957. A predat şi la Institutul de Geologie şi Mine din Bucureşti, apoi la Academia Tehnică Militară.
A publicat mai multe lucrări de specialitate.
A primit medalia de aur în 1969 la Expoziţia Internaţională de la Nurnberg pentru aparatul său, realizat în colaborare cu inginerul Mihai Leon, aparat pentru măsurarea puterilor activă, reactivă şi deformantă într-un regim deformant. Invenţia aceasta a fost brevetată în România. S.U.A, Marea Britanie, Elveţia şi Franţa.
A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 21 martie 1963.
Bibliografie
- Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967