Leon Biju

Leon Biju
Naţionalitate		israelit, naturalizat român
Născut		2 februarie 1880, Bucureşti
Decedat		16 februarie 1970, Bucureşti
Mormânt la		Cimitirul Bellu
Ocupaţie		pictor

Leon Biju (n. 2 februarie 1880, Bucureşti - d. 16 februarie 1970, Bucureşti) a fost un pictor român.

Biografie

S-a născut într-o familie de intelectuali emigraţi în România din Europa Centrală. Familia sa a primit cetăţenia română în anul 1911.

Leon Biju a urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr", dar a absolvit şi cursurile liceului particular "Clenciu şi Popa". A făcut ulterior un curs de pregătire pentru admiterea la Şcoala Naţională de Arte Frumoase, concomitent lucrând desen tehnic şi arhitectonic cu tatăl său, Alexandru Biju.

A fost admis la Şcoala Naţională de Arte Frumoase în anul 1899, pe care a absolvit-o în anul 1906. În timpul studiilor l-a cunoscut pe Constantin Brâncuşi, cu care s-a împrietenit şi cu care se va mai întâlni mai târziu în cursul vieţii sale. Până în anul 1906, Leon Biju a mai urmat, pentru un timp, şi Conservatorul, clasa de canto a profesorului Ştefănescu, dar aceste studii nu le-a încheiat.

În anul 1906 Leon Biju soseşte în Germania, de unde va pleca, după un timp, la Paris, unde va rămâne până în anul 1913.

La Paris va fi admis la Beaux Arts, dar nu va urma cursurile acestei instituţii, în schimb va merge la Academia "Julien", împreună cu care va efectua călătorii de studiu în Maroc şi Algeria. În capitala Franţei, Leon Biju va face cópii la Muzeul Luvru, dar va picta mai ales lucrări originale. În septembrie 1909 va expune o lucrare la Salonul de Toamnă din Paris şi alte două lucrări la Expoziţia „Société des amis des arts de la Versailles”.

În perioada 1909-1912 a expus la Saloanele de Toamnă Champs Elisées, iar în România la Saloanele Oficiale de la Bucureşti, la cel din anul 1913 obţinând chiar premiul al II-lea.

În anul 1913, datorită izbucnirii celui de-al doilea război balcanic, Biju e nevoit să se întoarcă în România. După terminarea acestui război, el se va întoarce la Paris, unde va rămâne până în anul 1914, de unde va pleca spre România din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.

După întoarcerea la Bucureşti în 1914, a participat la expoziţiile Salonului Oficial şi la Cenaclul Idealist din anul 1915, iar între anii 1915-1916 a fost profesor de desen la Bârlad, judeţul Vaslui.

În anul 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, Biju a fost mobilizat şi trimis pe front. A fost rănit în timpul luptelor de la Turtucaia din anul 1916 şi a căzut prizonier la bulgari.

După terminarea Primului Război Mondial, Biju s-a întors la Bucureşti, iar între anii 1920-1921 a efectuat o călătorie de documentare în Italia.

Între anii 1919-1947, Leon Biju a participat la toate expoziţiile Tinerimii Artistice şi la Saloanele Oficiale. Între anii 1920-1928 a participat la expoziţiile societăţii Arta Română.

Leon Biju şi-a organizat prima expoziţie personală în anul 1927 în sala Căminul Artelor din Bucureşti, unde a expus 80 tablouri. Însăşi Regina Maria i-a cumpărat câteva lucrări.

Între 1929-1933 Leon Biju a călătorit în Egipt. La revenirea în ţară, a deschis în februarie 1934 la Sala Dalles din Bucureşti, o mare expoziţie unde a prezentat publicului 146 picturi şi peste 100 desene, cu subiecte inspirate din călătoria sa în ţara faraonilor.

Între anii 1934-1936 Leon Biju va călători în Bulgaria, în Dobrogea românească şi Dobrogea bulgărească, iar cu lucrările executate în acestă perioadă va deschide la Bucureşti, în mai 1936, o expoziţie în Sala Mozart, expunând 59 picturi. Aceasta a fost cea de-a treia şi ultima expoziţie personală a pictorului, după acestă dată el limitându-se la expoziţiile Tinerimii Artistice şi ale Saloanelor Oficiale.

În septembrie 1940 este numit în Comisiunea de conducere a Casei compozitorilor, pictorilor şi sculptorilor. În acel an România fusese declarată "stat legionar" şi deşi Leon Biju, acum în vârstă de cca 60 ani, nu a fost niciodată membru al partidului legionar, el a fost stigmatizat de regimul comunist instaurat ulterior în ţară.

În 1942 şi 1947 a fost remarcat de critica de artă la expoziţia Tinerimii Artistice, respectiv la Salonul Oficial. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, etichetat de noul regim comunist din România drept "legionar", a fost complet marginalizat, Leon Biju fiind evitat de toţi şi ducând o viaţă anonimă.

Ultima sa prezenţă artistică este semnalată la Interregionala din anul 1957, când Ministerul de Externe i-a cumpărat o lucrare.

A murit neştiut de nimeni la 16 februarie 1970, la Bucureşti, şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din acelaşi municipiu.

Bibliografie

• Magazin istoric - Anul XLIV, nr. 10 (523), octombrie 2010, pg. 46-49.