Maria Filotti

Maria Filotti
Născut		9 octombrie 1883, Batogu, judeţul Brăila
Decedat		5 noiembrie 1956
Ocupaţie		actriţă

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883, sat Batogu, com. Cireşu, jud. Brăila – d. 5 noiembrie 1956). Actriţă.

Biografie

După absolvirea şcolii primare, la Brăila, urmează ciclul liceal la Şcoala Secundară de Fete „Penetis şi Zurmali”, din oraşul natal. Din comisia de bacalaureat, susţinut la Liceul I.C. Massim, în calitate de preşedinte făcea parte şi Ştefan Sihleanu, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, care a fost plăcut impresionat de calităţile artistice ale acesteia, fapt ce a jucat un important rol în orientarea sa profesională. Studiază Literele şi Filosofia la Universitate şi Arta Dramatică la Conservatorul din Bucureşti, la clasa Aristizzei Romanescu, pe care l-a absolvit, în 1906, pe scena Naţionalului bucureştean, cu piesele Fraţii şi Fântâna Blanduziei. A fost remarcată de noul director, Alexandru Davila, care-i propune să joace aici, dar ea a preferat să rămână la Iaşi, unde semnase un contract începând cu 1 septembrie 1906.

Pe scena ieşeană a jucat în rolurile „Berta” din Victimele legii, „Germaine” din Banii, de O. Mirabeau, „Clara Torini” din Jucătorii de cărţi, de H. Lecca, „Thomry” din Martira, de Jean Richepin, „Heriette” din Două orfeline, „Nelly Rosier” din Stafia bărbatului ş.a. După o scurtă perioadă petrecută la Naţionalul bucureştean, primeşte o bursă şi pleacă la Viena pentru specializare, în 1909 – 1910. În timpul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iaşi, unde a organizat un spital de campanie, a îngrijit răniţii şi a continuat să joace pe scenele locale. În 1919, a devenit profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică, înlocuindu-l pe Tony Bulandra, unde preda un curs de mimică, pentru prima dată acceptat în România.

A jucat alături de mari actori, Constantin I. Nottara, Marioara Voiculescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Ion Manolescu, Maria Ventura, soţii Bulandra, Petre Liciu, Grigore Vasiliu Birlic, Silvia Dumitrescu Timică, Iancu Petrescu, Aristide Demetriade, Tanzi Cocea sau Nicolae Soreanu, în 45 de roluri principale, în 167 de piese, („Gioconda”, „Vidra”, „Zoe”, din O scrisoare pierdută, „Adela”, „Fedra”, „Anna Karenina”, „Cleopatra”, „Elisabeta I” etc.). Mihail Sebastian, fascinat de rolul creat de ea în Pariziana, de Henry Becque, afirma, în 1929: „Şi-a construit rolul patetic, cu resurse de comediană mare, făcându-ne să uităm tot ce ar fi fost fals şi vechi. A creat o femeie. A schiţat un caracter. A descoperit un umor ascuns, a făcut să strălucească o replică ştearsă. Încă un mare succes al unei artiste mari”.

Aleasă în 1930 preşedinta Sindicatului Artiştilor Dramatici şi Lirici, a mai fost membră în Comitetul Internaţional al Societăţii Universale de Teatru şi societară de onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti. A reprezentat România la diferite congrese internaţionale, Hamburg (1930), Paris (1931), Roma (1932), Zürich (1933). A apărut şi în patru filme: Independenţa României (1912), Pe valurile fericirii (1920), Visul unei nopţi de iarnă (1946) şi Citadela sfărâmată (1957). „Are un joc bogat în nuanţe, eroinele studiate şi redate în toată complexitatea lor; e interpreta impunătoare a reginelor şi a eroinelor mari, creatoarea rolurilor de compoziţie cele mai subtile” (Lucian Predescu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009