Pria

Satul Pria Comuna Cizer Judeţul Sălaj (SJ)

Amplasarea localităţii în judeţul Sălaj
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1481
Populaţie	515 locuitori (2002)
Cod poştal	457077
240px Biserica ortodoxă

Index sate în judeţul Sălaj
Sate în judeţul Sălaj

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Pria este un sat din judeţul Sălaj. Aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Cizer.

Localizare

Localitatea este amplasată la limita sud-vestică a județului Sălaj cu judeţul Cluj, pe cursul superior al văii Priei, la poalele nord-vestice ale Măgurii Priei (vârful cel mai înalt al Munţilor Meseșului), în bazinul hidrografic al râului Crasna, la o distanță de 37 km. față de municipiul Zalău și 35 de km. față de orașul Şimleu Silvaniei.

Istorie

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1481, când satul apare sub numele de Alsoperye, Felsenperie. Alte atestări documentare provin din anii 1497 Felso-Perye, 1520 Also-Perje, 1553 Pettye, 1570 Felseo Perie, 1614 Also-Perieh, Felso-Perieh, 1733 Prie, 1750 Pereia, 1760-1762 Perje, 1854 Perje, Pria, 1900 Perje, 1930 Pria, 1966 Pria. Vechimea satului poate fi mult mai mare întrucât descoperirile arheologice fîcute de-a lungul timpului în culmea dealului Măgurii, semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romane. Trecutul îndepărtat al satului Pria apare într-o monografie Sălajului din 1901, unde apar date istorice despre sat.

În anul 1835 satul Pria aparține din punct de vedere religios de Protopopiatul Districtului Crasna.

Fișier:Szilagy county map.jpg

Pria în harta Comitatului Sălaj (1876-1920)

Începând cu anul 1876, satul Pria aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.

În anul 1918, în luna noiembrie, la Pria, în prezența comandantului Corpului I de voluntari români constituit la Darnița-Kiev, căpitan în rezervă Victor Deleu, are loc o adunare populară prin care se aduce la cunoștința celor prezenți, hotărârea românilor de a se uni cu Patria Mamă, astfel, atunci, ia ființă Consiliul național român local și Garda națională română Pria, formată din 22 de membrii, având rol de asigurare a ordinii publice locale.

În perioada interbelică satul face parte din Plasa Crasna, urmând ca odată cu reorganizarea administrativă a României, după modelul sovietic (regiuni și raioane) și înființarea Regiunii Autonome Maghiare (1952 - 1968), să aparțină zonei teritoriale a raionului Zalău (Regiunea Cluj).

Din anul 1968, după desfințarea Regiunii Autonome maghiare, satul Pria va face parte din zona administrativ-teritorială a actualului judeş Sălaj.

Demografie

<lines size=620x150 title="Evoluţia populaţiei din satul Pria (1880-2002)" ymin=0 ymax=28.000 colors=3B444B,F5B800,99BADD,BFFF00,C8A2C8 xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1880,912 1890,971 1900,1077 1910,1228 1920,1135 1930,1291 1941,1420 1956,1361 1966,1234 1977,1070 1992,594 2002,515 </lines>

Conform recensământului populaţiei României din anul 2002, localitatea avea la acea dată 515 locuitori, 238 de sex masculin şi 277 de sex feminin.

Economie

Economia așezării este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultura precum și pe comerțul cu produse agricole, captarea și îmbutelierea apei de izvor. Fiind o zonă bogată în livezi de pruni, aici se produce băutura tradițională "pălinca de prune", specifică zonei.

Tradiții

Fișier:RO SJ Măgura Priei 3.jpg

Măgura Priei

În Măgura Priei (996 m.), vârful cel mai înalt al Meseșului, în hotarul satului, în apropierea drumului județean 108G (Cizer - Vânători), în locul numit "Purcăreață", se ţine în fiecare an în a doua duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească Măsurișul Oilor, manifestare culturală cu implicații adâncii în viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare cămpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare.

Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție.

Toponimie

Fișier:RO SJ Pria 20.jpg

Părăul Coltăului

Toponimele sunt legate de:

• Diminutivele ce evidențiază, în primul rând, graiul localnicilor: Brăduleț, Iertaș, Pă Vale, Scurta, Strâmba,
• Poreclele și numele unor foști locuitori ai satului: La Văsica, La Vilești, La Bindea, La Hăbrești, La Băicănești, La Perneu, La Bușulindra, La Sonioaie, La Indreoi, La Ciulu, La Dobanea, La Șaitor
• Numele unor foști proprietari de terenuri: Dâmbu Gaidoș, Dâmbu Farcaș, Groapa Gaghi, Dealu Iuli, Dealu Cozmii, Groapa Perneu
• Pâraiele ce străbat așezarea: Părău Coltăului, Părău Urzâcarului, Părău Uăni, Părău Cărâmbașului, Părău Brădulețului, Părău Fânațelor, Părău Țâcârlăului

Fișier:RO SJ Pria 21.jpg

Fântâna Petri Floarii

• Culmile Măgurii Priei: Urzâcar, Băiasă, Gribăn, Măgurice, Su' Margine, Picior, La Baie, La Valauă, La Cioroi, Coltău, Purcăreață (locul de desfășurare a Măsurișului), Su' Izvoară, Culme, Iclejia Popi, La Mormânt, Brădet, Osoi, Tăușoare, Vițălar, Capu Văii, Su' Coaste, Arsură, Taină, Rânșor, Pietricel, Grui, Țâcârlău
• Numele unor foști localnici pe a căror terenuri se găsesc izvoarele unor fântâni: Fântâna Ioani-Niculai, Fântâna Drenului, Făntâna Hașului, Fântâna Petri Floarii, Fântâna Băicănești, Fântâna Uănii, Fântâna Toderi Bindii

• Alte locuri din hotarul satului: La Răstănire, Zugău, Groapa Muierii, Râpa Albă, La Hudrea, Su' Râpă, Carpini, Pusta, Berc, Spinii Hașului, Dealu Jocului, După Vii, Săcătură, Cărbunar, Prilog, Oltouani, Râtu Lung, Râtu Cailor

Portul tradițional țărănesc

Costumele populare, țesăturile, culorile, broderiile sunt asemănătore cu cele din întreaga zonă a Meseșului dar și cu cele din apropiere, cum ar fi: Bistriţa-Năsăud Clujul, Bihorul ori Maramureșul.

Fișier:Port popular de fată din satul Pria, Sălaj.jpg

Port popular tradiţional de fată (Florica F. anul 1953)

Portul popular femeiesc este format dintr-un spăcel (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un pieptar confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un laibăr (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. Poalele (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta o zadie (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în partea de sus, cu panglici cusute în partea de jos, iar în părțile laterale sunt brodate sau cusute două prime (panglici) cu ornamente florale în culori vii. În jurul gâtului se purtau de la unu la câteva rânduri de mărgele sau stoli , iar pe cap cunună (coroniță). În perioada iernii se purta suman sur (gri) făcut din lână de oaie, ornamentat la încheieturi cu prime subțiri de postav de culori diferite. Încălțămintea era alcătuită din cizme sau ghete din piele neagră, purtate la sărbători, iar în zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai în vârstă culorile erau alb și negru.

Portul bărbătesc este alcătuit dintr-o chimeșe (cămașă), de obicei purtată peste pantalon, din pânză albă de cânepă cu guler strâns la gât, mâneci largi cu manșetă și broderie de culoare albă, albastră sau galbenă. Peste chimeșe se purta un laibăr (vestă) de lână sură (gri). Cioarecii (pantalonii) erau de culoare albă, din pânză de cânepă, sau suri, din lână. În picioare se purtau cizme sau bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă pe cap se purta clop (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, cușmă (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel.

Atracții turistice

Fișier:RO SJ Pria 22.jpg

Troţa La Răstănire (Troiţa a fost construită în anul 1936 de către familia Petrișa și Ioan Farcaș și amplasată în locul numit "La Sonioaie", ulterior mutată la ieșirea din sat, în partea sudică a acestuia, în locul numit "Zugău")

• Biserica ortodoxă "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" (inițial greco-catolică) construită între anii 1930 - 1936, cu ajutorul localnicilor, de către meșterul Ioan Așok din localitarea Marghita. Slujitorii bisericii de-a lungul timpului: Pop Gavril (1930-1936); Stanciu Iosif (1936-1971) (preoți greco-catolici); Baidoc Ioan (1972-1980); Chiș Nicolae (1980-1987) iar din anul 1987, preotul paroh Gudea Ștefan.
• Monumentul Eroilor amplasat în curtea bisericii
• Casa sculptorului Victor Gaga

Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național (DJCPN) Sălaj, propune (în data de 02 iunie 2011), ca pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) a României, să figureze și casa sculptorului Victor Gaga, din satul Pria.

Fișier:RO SJ Pria Monumentul Eroilor.jpg

Monumentul Eroilor dedicat memoriei eroilor din satul Pria, căzuţi în luptele Primului Război Mondial

• Măgura Priei, masivul cel mai înalt al Munţilor Meseș, zonă deosebită pentru practicarea turismului de odihnă și recreere
• Răstănirile (troițe) amplasate în diferite locuri, atât în sat cât și în hotar
• Case tradițonale țărănești

Evenimente locale

• Hramul bisericii în fiecare an în ziua de "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" (luna iunie)
• Zilele satului, în fiecre an, în luna iunie, primul eveniment având loc în 1981, odată cu aniversarea a 500 de ani de la prima atestare documentară a localității
• Măsurișui Oilor sărbătore pastorală ce are loc începând din 1976, în fiecare an, în a doua duminică a lunii mai

Personalităţi

• Vasile Marincaș (n. 1821 - d. 1893), preot în Pria, inițiatorul înființării în parohiile sălăjene a grânarelor bisericești și cel care lasă bisericii din sat suma de 500 florini pentru constituirea unui fond în vederea construirii unei biserici de piatră, iar 200 fl. pentru câteva persoane sărace
• Victor Gaga (n. 1930 în satul Periam, judeţul Timiş - d. 2003), sculptor cu lucrări monumentale inspirate din istoria națională: Lupta lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt (1954), lucrare achiziționată de Muzeul Militar Național; Monumentul de la Guruslău (1976), lucrare de artă în omagiul lui Mihai Viteazul, amplasat în satul Guruslău; Fântâna Martirilor (1991) amplasată în municipiul Timişoara, precum și alte lucrări cum ar fi: Stâlpul casei (1965), Icoană (1971), Ladă de zestre (1977).
• Nicolae Gaidoș (sergent) , comandantul Gărzii Naționale Române, Pria (înființată în anul 1919)

Imagini

• RO SJ Pria.jpg

  Biserica ortodoxă

• RO SJ Pria 24.jpg

  „La Băicăneşti”

• Poiata.jpg

  Poiată.

Bibliografie

• Chendre-Roman, Gheorghe – Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Sălaj, Editura Silvana, Editura Caiete Silvane, 2006, ISBN (10) 973-7817-41-9; ISBN (13) 978-973-7817-41-9
• Galiș, Petru și Galiș, Zoia, Școală veche-n sat străvechi, 140 de ani de la atestarea documentară a învățământului cizerean, Editura Școala Noastră, Zalău 2007; ISBN 978-973-1854-04-5
• Mór, Petri - Szilágy vármegye monographiája, Editura Meridiane, Zalău 1901
• Victor Cormoș, Județul Sălaj - Monografie, Ed. Sport-Turism, București 1980
• Goia, Ioan Augustin, Zona Etnografică Meseș, Editura Sport-Turism, București 1982

Legături externe

• Statisticile etnice şi religioase din Transilvania (1850-1992)

• Film: Obicei de Crăciun din satul Pria - Hora TV