Slatina-Nera
de la Enciclopedia României
| Satul Slatina-Nera |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1690 |
| Populaţie | 356 locuitori |
| Cod poştal | 327334 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Slatina-Nera este un sat în judeţul Caraş-Severin, comuna Sasca Montană. Are o populaţie de 356 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în sud-vestul judeţului Caraş-Severin, pe malul drept al râului Nera, la ieşirea acestuia din Munţii Aninei. Prin Slatina Nera trece drumul care leagă Moldova Nouă de Cărbunari, Sasca Montană şi Ciuchici. Cele mai apropiate oraşe sunt Oraviţa şi Moldova Nouă. Se învecinează cu Macovişte la nord-vest, cu Potoc la nord-est, cu Sasca Română şi Sasca Montană la sud-est, cu Bogodinţ la sud-vest şi cu Petrilova la vest.
Istorie
Despe istoria veche a localităţii nu se cunosc foarte multe lucruri. Se ştie că a existat aici o aşezare românească în evul mediu iar că biserica s-a construit în secolul XVIII. Prima atestare documentată datează din 1690-1700, din însemnările lui Marsigli, care o situează în districtul Palanca. În 1717 nu mai apare menţionată, dar apare din nou pe harta de la 1772, cu 160 de familii de români. La recensământul din 1869, cu 40 de ani mai târziu, apăreau nu mai puţin de 1.497 de locuitori (din care 1.489 ortodocşi, români).
În a doua jumătate a secolului XIX, la Slatina-Nera era învăţător Adam Duma zis şi Neamţul, cel care a devenit un faimos haiduc în zonă, graţiat se pare de către Împărat, pe motiv că nu comisese nicio crimă, dar care a fost totuşi spânzurat de către maghiari.
În trecut s-a mai numit şi simplu Slatina. În perioada interbelică exista aici o moară ţărănească şi două ţiglării.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Slatina-Nera avea 356 locuitori dintre care 348 români, 4 maghiari, 3 germani şi un bulgar. Se remarcă o scădere dramatică faţă de numărul de locuitori înregistrat cu 100 de ani înainte sau mai mult. Satul a avut un maxim de 1.459 de locuitori în 1900, de peste 4 ori mai mulţi decât în prezent şi chiar mai mare decât Sasca Montană.
Obiective turistice
- Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (secolul XVIII).
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Stănilă, Iosif, Valea Caraşului : districtul Ilidia sec.XIV-XVII: pagini din trecutul unui colţ de ţară, Timişoara, 1986
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]