Steaua Dunării

Steoa Dunărei. Zimbrulu şi Vulturulu, ediţia din 24 ianuarie 1859

Steaua Dunării (în original Steaoa Dunărei) a fost un ziar fondat în 1855 de Mihail Kogălniceanu, principalul organ unionist în jurul căruia s-au grupat cei mai activi partizani ai Unirii Principatelor Române. A apărut la Iaşi între octombrie 1855 - septembrie 1856, după care a fost închis din cauza suspendării legii presei. Din cauza unui articol "mai dubios" despre religie, cenzura l-a suprimat pentru prima dată în luna mai. Publicarea sa este reluată în străinătate între decembrie 1856 şi mai 1858, apărând în limba franceză, la Bruxelles, sub numele „L'Étoile du Danube”. Reapare la Iaşi din noiembrie 1858 până în noiembrie 1860. De la 2 ianuarie 1859 fuzionează cu Zimbrul şi Vulturul şi apare sub titlul Steoa Dunărei. Zimbrulu şi Vulturulu. Redactorii ambelor ziare au publicat atunci un program politic unionist explicit.

Scris cu alfabetul tranziţional, era un „jurnal politic, literar şi comercial” care apărea de trei ori pe săptămână şi milita puternic pentru Unirea Principatelor, pentru autonomia lor şi pentru reforme democratice. În literatură, promova ideile preluate de la Dacia literară, axată pe o literatura naţională, inspirată din tradiţiile poporului.

Printre cei care au participat la redactarea ziarului au mai fost şi Vasile Alexandrescu-Urechea, Vasile Mălinescu şi Iancu M. Codrescu. Au colaborat redactori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Gheorghe Sion, etc.

În 1897 se reia publicarea ziarului cu acelaşi nume (cu subtitlul: „ziar fondat în anul 1855 de Mihail Kogălniceanu”) care apare până în 1899 şi mai apoi în 1907.

Anexă

Programul politic publicat de redactorii Stelei şi a Zimbrului şi Vulturului:

I. Suveranitatea externă.

Unirea Principatelor.

II. Suveranitatea internă (Autonomia).

1. Îmbunătăţirea soartei locuitorilor săteni.

2. Reforma legei electorale.

3. Secularizarea averilor monastirilor greceşti.

4. Percepţiunea unei singure dări.

5. Darea Statului civil în mâna autorităţilor civile.

6. Prevederea cazului unei viitoare reviziuni a Constituţiunei.

III. Autonomia individuală.

1. Libertatea politică şi individuală (habeas corpus).

2. Libertatea de presă, fără cauţiune.

3. Libertatea de conştiinţă.

4. Libertatea de petiţiune.

5. Libertatea de întrunire.

6. Instrucţiunea gratuită şi obligatorie.

7. Înfiinţarea giurului în materii criminale şi de presă.

8. Desfiinţarea pedepselor corporale de orice fire şi a celei de moarte.

9. Resplătiri onorifice năciunare să nu se dee decât prin organul Adunărei legislative.

(SS) M. Kogălniceanu, V. Alexandrescu, I. Codrescu.

Bibliografie

• Academia Republicii Socialiste Române, Dicţionar Enciclopedic Român, volumul IV, 1966
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
• Răduică, Georgeta, Dicţionarul presei româneşti (1731 - 1918), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, ISBN 973-44-0123-8