Tezaurul de la Zagăr

Tezaurul de la Zagăr, judeţul Mureş, a fost descoperit în primăvara anului 1958, la adâncimea de cca 60 centimetri în pământ, de către Mihai Prepeliţă, în timp ce acesta săpa un şanţ în curtea gospodăriei sale din localitatea Zagăr. Tezaurul conţine un număr de 766 monede.

După descoperire, cetăţeanul Mihai Prepeliţă a predat tezaurul şefului de post de miliţie, Vasile Sîmbotelecan, care apoi l-a predat Muzeului de istorie din oraşul Blaj.

Tezaurul este alcătuit în cea mai mare parte din monede cu valoare mică sau medie, care au fost emise începând cu anii 1447/1492 (cea mai veche piesă) şi terminând cu anul 1763 (cea mai recentă piesă). Prin urmare, monedele acestui tezaur au fost emise pe durata unei perioade cuprinse între 271-316 ani.

Datorită valorii mici şi medii a celor mai multe monede care alcătuiesc tezaurul, se poate presupune că acesta a aparţinut unui ţăran liber sau unui meşteşugar, clase sociale care e cel mai plauzibil că foloseau acest tip de monede în mod curent.

După provenienţa lor, monedele tezaurului se pot clasifica astfel: din Polonia, 606 bucăţi (79,4% din totalul pieselor din tezaur), Ungaria, 40 bucăţi (5,2%), Transilvania, 4 bucăţi (0,5%), Austria, 29 bucăţi (3,7%), Silezia, 4 bucăţi (0,5%), Swidnica, Boemia, Riga, Elbing, 17 bucăţi (2,2%), Suedia şi Livonia, 35 bucăţi (4,5%) şi Prusia, 31 bucăţi (4%).

După valoarea lor, monedele tezaurului se pot împărţi în următorul mod: cele provenite din Polonia aveau o cotă a valorii din tezaur de 91,7%, cele din Ungaria de 5,2%, Transilvania, 0,2%, Austria, 2,7%, Silezia, 0,3%, Swidnica, Boemia, Riga, Elbing, 0,6%, Suedia şi Livonia, 1,8% şi Prusia, 1,6% din valoare.

Numărul foarte mare de monede poloneze care alcătuiesc tezaurul este normal pentru o astfel de acumulare monetară din secolele al XV-lea - al XVIII-lea din Transilvania, în general fiind monede cu valoare mică, dar cu circulaţie mare.

După emitent, situaţia monedelor tezaurul de la Zagăr se prezintă astfel: dintre cele poloneze, o monedă de la Kazimir Jagello, monede de la Johann Albert, bătute la Cracovia, de la Alexandru I, bătute la Cracovia, Sigismund I, emise în Polonia, Danzig şi Thorn, piese de la Sigismund al III-lea Wasa, Ioan Cazimir şi Ioan al III-lea Sobieski; dintre cele maghiare, de la Matei Corvin, Ferdinand I, Maximilian al II-lea, Rudolf al II-lea, Matei al II-lea, Ferdinand al II-lea şi Leopold I; transilvănene, doar una, de la Gabriel Bathory, emisă la Baia Mare; cele austriece sunt de la Leopold I, emise la Brieg, Breslau şi Viena; altele emise la Hall, Kuttenberg, Pressburg, Granz şi Praga. Alte piese austriece sunt de la Ferdinand al II-lea şi Ferdinand al III-lea, apoi Ferdinand Carol, Sigismund Francisc, Iosif I, Francisc I. Alte piese, din diferite regiuni, sunt emise de Cristian, Cristian şi fraţii săi (George al III-lea şi Ludovic al IV-lea), Ludovic al II-lea, Gustav Adolf, Cristina, George Wilhelm, Friedrich Wilhelm şi Albert de Brandenburg.

Ca valoare în epocă, prin compararea preţurilor diferitelor articole, cu acest tezaur s-ar fi putut cumpăra 21 care cu fân la Cluj, 63 câble de grâu la Satu Mare sau aproximativ 1.000 kilograme de carne, tot la Cluj (calculat în funcţie de informaţiile care s-au păstrat până azi referitor la preţurile practicate în pieţele acestor oraşe).

Bibliografie

• Acta Musei Apulensis, Apulum, XIX, Alba Iulia, 1981