Utilizator:David Barbura/Cultura în Transilvania anilor 1940-1944

Din perspectiva sistemului educaţional, Transilvania de Nord era supusă ordonanţei Guvernului ungar, Nr. 24024/40 V. Km., care hotăra că şcolile primare de stat din comunele exclusiv româneşti, în momentul schimbării stăpânirii, să fie transformate în şcoli pentru minoritatea română. Însă, acest lucru nu s-a întâmplat, administraţia şcolară ungară s-a limitat, în general, să înfiinţeze secţii româneşti pe lângă institutele şcolare transformate în şcoli primare ungare de stat.

În baza aceleiaşi ordonanţe, cât şi a legii române referitoare la învăţământul particular încă în vigoare în Transilvania de Nord, părinţii aveau dreptul, dacă numărul şcolarilor era de cel puţin 20, să ceară înfiinţarea unei secţiuni române pe lângă şcoala de stat ungară sau să deschidă o şcoală proprie confesională.

În anul 1943 în Transilvania de Nord existau:

- 692 şcoli primare de stat cu limba de predare română sau secţiuni româneşti pe lângă şcolile primare de stat ungare; - 1 şcoală secundară de stat cu limba de predare română; - 5 secţiuni pe lângă şcoli secundare "complimentare" sau profesionale de stat; - 4 şcoli primare confesionale

Populaţia de naţionalitate română din Transilvania de Nord număra 1.200.000 de suflete, în schimb, cea maghiară, 970.000, dar care dispuneau de cu totul alt număr de instituţii privind educarea populaţiei.

Ungurii dispuneau:

- 766 şcoli primare de Stat, cu limbă de predare exclusiv maghiară; - 54 şcoli secundare, "complimentare" sau confesionale de stat, cu limba de predare maghiară; - 589 şcoli primare confesionale ungare; - 52 şcoli secundare "complimentare" sau profesionale ungare;

În concluzie, populaţia română, care o întrecea pe cea ungară, era clar defavorizată, nu dispunea nici măcar de numărul şcolilor de care dispuneau ungurii, iar la Universitatea din Cluj-Napoca, puţinii studenţi români au fost expuşi la maltaratări din partea studenţilor unguri, datorită naţionalităţii lor, ajungându-se a-i constrânge pe români, prin injurii şi acte de violenţă să părăsească sălile de cursuri. Totodată, românii nu au fost împiedicaţi să înveţe limba română sau să o folosească, însă erau trataţi prost de Autorităţile ungare, deoarece puţini erau vorbitori de limbă maghiară.

Bibliografie

Transilvania şi aranjamentele europene editura Fundaţia Culturală Română ISBN 973-9132-80-4