Ştefan Gonata

Ştefan Gonata
Ştefan Gonata
Naţionalitate		român
Născut		1 februarie 1838, Trifăneşti, judeţul Bălţi (Basarabia)
Decedat		18 septembrie 1896, Chişinău
Ocupaţie		agronom, om politic
Membru fondator al Academiei Române
Ales		2 iunie 1867

Ştefan Gonata (n. 1 februarie 1838, Trifăneşti, judeţul Bălţi, Basarabia - m. 18 septembrie 1896, Chişinău), agronom, om politic, membru fondator (1867) al Academiei Române.

Biografie

Ştefan Gonata s-a născut la 1 februarie 1838 la moşia tatălui din la Trifăneşti, în Basarabia. Avea şase ani când a pierdut unul după altul trei fraţi, apoi a decedat şi mama. Tatăl şi-a dedicat viaţa de mai departe educării acestui sale. Încă de la o vârstă destul de fragedă începuse să facă lecturi serioase din autorii clasici. În 1856 absolveşte liceul regional din Chişinău şi pleacă la Odesa, la colegiul „Richelieu”, pe care-l părăseşte din anul III.

Îşi continuă studiile la Paris, unde urmează filozofia şi viticultura. Revenit în ţară, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863 - 1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite judeţe.

Ştefan Gonata a amenajat pe moşia sa un sector agricol experimental şi a început desfăşurarea de experimente ştiinţifice, mai ales în domeniul viticulturii. El a fost unul dintre acei care a adus şi a aclimatizat în Basarabia viţa-de-vie franceză. Tot aici a încercat să transplanteze viţa-de-vie americană şi a făcut cercetări pentru combaterea filoxerei, care ruina podgoriile basarabene.

A colaborat la mai multe publicaţii agricole din Rusia, mai ales la revista Departamentului de Agricultură de la Sankt Petersburg, iar observaţiile sale ştiinţifice le împărtăşea cu savanţi din România şi din alte ţări europene. Era prieten cu Mihail Kogălniceanu, cu care întreţinea corespondenţa. La numai 29 de ani, în 1867, participă la fondarea Societăţii Academice Române şi din 1870 este ales membru de onoare al Academiei Române.

La Zberoaia a deschis un spital şi a organizat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară. Ultimii ani de viaţă Ştefan Gonata i-a trăit chinuit de boală, în izolare. În chinurile bolii şi-a dat foc manuscriselor şi unor documente, iar ceea ce n-a ars atunci, a ars în timpul revoluţiei din 1917.

Bibliografie

• Iurie Colesnic, Ştefan Gonata - academicianul din Zberoaia în Magazin Bibliografic, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, nr. 2-3, 2006 [1]
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967