Avari

Imperiul avar

Avarii au fost o populaţie antică migratoare care s-a aflat în raporturi cu zona Daciei. După înfrângerea gepizilor în anul 566, avarii se stabilesc în câmpia Tisei şi a Dunării. Din această zonă îşi vor porni expediţiile de pradă către Peninsula Balcanică şi spre vest.

Limba pe care avarii o vorbeau nu se cunoaşte. În limba turcă "avar" înseamnă vagabond.

Cu populaţia băştinaşă a Daciei nu se cunoaşte ce raporturi au avut, dar este posibil ca avarii să îşi fi întins stăpânirea până la Munţii Apuseni, pornind din câmpia Tisei. Cu slavii care erau deja sosiţi în părţile Daciei au fost aliaţi, alteori au intrat în conflict cu aceştia.

Statul avar a fost distrus de către Carol cel Mare care i-a înfrânt în mai multe lupte, iar în anul 796 le-a cucerit chiar capitala. Restul poporului avar a fost distrus în luptele duse cu bulgarii conduşi de Krum (804-814) şi a dispărut din istorie.

Bibliografie

• Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. I, ediţia a V-a, editura BIC ALL