Bătălia de la Flămânda

Bătălia de la Flămânda (1916)
'		septembrie-octombrie 1916 Flămânda, judeţul Teleorman		'
Rezultat:

Manevra de la Flămânda (septembrie/octombrie 1916). Operaţiune strategică de amploare a forţelor române participante la Primul Război Mondial, având obiectivul de a forţa Dunărea şi a asigura un cap de pod pe malul bulgăresc în vederea slăbirii ofensivei bulgaro-germano-turce îndreptată împotriva Constanţei.

Iniţiativa acţiunii a aparţinut generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei III române, manevră care, deşi puternic contestată, este în cele din urmă acceptată de comandamentul român. La 18 septembrie/1 octombrie 1916, începe transbordarea trupelor pe vase, operaţiune desfăşurată pe durata întregii dimineţi, fără a se înregistra replici semnificative din partea forţelor inamice.

Forţele debarcate ocupă poziţii în perimetrul localităţii Rehovo, pe malul bulgăresc. În paralel, unităţile de geniu încep construcţia podului de pontoane, în vederea trecerii materialului greu şi a artileriei. Condiţiile meteorologice nefavorabile afectează serios ritmul lucrărilor, în timp ce aviaţia inamică provoacă pierderi trupelor române şi, implicit, lucrărilor de construcţie. Cu toate acestea, podul este finalizat şi va permite trecerea, până în dimineaţa zilei de 19 septembrie/2 octombrie 1916, a efectivelor a două divizii din cadrul forţelor Armatei III, care ocupă poziţii pe malul bulgăresc.

Vremea nefavorabilă îngreunează în continuare trecerea Dunării, ploile masive făcând, practic, imposibilă deplasarea artileriei. În acelaşi timp, două monitoare austriece, însoţite de două vedete rapide, profită de creşterea cursului fluviului şi atacă malul românesc, ameninţând existenţa podului de pontoane. Sub tirul artileriei române, forţele navale austriece iniţiază o serie de atacuri cu nave încărcate cu explozibil asupra podului, dar acestea eşuează. Utilizând mine plutitoare, austriecii reuşesc, în cele din urmă, avarierea podului, întrerupând, astfel, trecerea forţelor române.

În paralel, evenimentele de pe teatrul de operaţiuni din Transilvania, mai precis înfrângerea de la Sibiu şi retragerea spre Braşov, impun comandamentului român reevaluarea situaţiei. Ameninţarea străpungerii de către trupele germano-austriaco-ungare a trecătorilor din Carpaţi duce la adoptarea deciziei de încetare a trecerii Dunării şi, ulterior, de iniţiere a retragerii. Această operaţiune se realizează în noaptea de 21 septembrie/4 octombrie – 22 septembrie/5 octombrie 1916, după care podul de pontoane este desfăcut.

Impactul operaţional al Manevrei de la Flămânda (jud. Teleorman) a fost unul redus, înaintarea fiind oprită înainte de a se putea angaja în luptă toate forţele. După retragere, trupele disponibilizate au fost utilizate cu succes în oprirea ofensivei inamice din Transilvania, pe înălţimile carpatice.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011