Biblioteca Academiei Române
de la Enciclopedia României
| Biblioteca Academiei Române | |
 Noul sediu al Bibliotecii Academiei | |
| Localitate | Bucureşti |
|---|---|
| Adresa | Calea Victoriei, nr. 125 |
| Sector | Sectorul 1 |
| Beneficiar | Academia Română |
| Pagină Web | Site oficial |
Biblioteca Academiei Române este o bibliotecă din Bucureşti, sector 1, înfiinţată în 6 august 1867, funcţionează sub egida Academiei Române. Scopul declarat al biblioteci este acela de a aduna şi conserva în colectiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală. [1] Fondurile bibliotecii se cifrează la peste 10 milioane de unităţi, dintre care 3.600.000 monografii si 5.300.000 publicaţii seriale.
Istoric
Istoria ei este strâns legată de cea a Academiei Române, instituţie pentru care era indispensabilă crearea unei biblioteci proprii. La început biblioteca s-a dezvoltat foarte încet şi marea majoritate a publicaţiilor erau de filologie. În 1871 avea doar 441 de volume, pentru ca la 1877 să aibă 3.423. Numărul volumelor a crescut apoi exponenţial, ca urmare a donaţiilor importante făcute de mari oameni de cultură precum Alexandru Papiu-Ilarian, D.C. Sturdza-Scheianul (7.431 volume), francezul filorormân Abdolonyme Ubicini, etc.
Începând cu 1885, Academia începe să primească cu regularitate câte 3 exemplare din toate tipăriturile executate în ţară, ca urmare a introducerii în acel an a legii tipăriturilor legale. În 1901 a intrat în posesia depozitului de cărţi al Bibliotecii Centrale din Bucureşti. Priun urmare a devenit cea mai mare bibliotecă din România. În 1930 avea circa 300.000 volume, peste 7.000 de manuscrise şi 50.000 de documente.
Bibliografie
- Enciclopedia Minerva, Editura Comitetului de redacţie al Enciclopediei Române Minerva, Cluj 1929