Constantin Gavrilescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Constantin Gavrilescu
Gavrilescu1.jpg
Naţionalitate română
Născut 13 aprilie 1956, Buzău
Decedat 9 martie 1941
Mormânt la Cimitirul Bellu Ortodox
Ocupaţie medic veterinar, profesor universitar

Constantin Gavrilescu (n. 13 aprilie 1856 Buzău - d. 9 martie 1941), ctitorul şcolii româneşti de anatomie veterinară.

După efectuarea cursurilor primare în oraşul natal, urmează cursurile secundare la Bucureşti la Colegiul Naţional Sfântul Sava. În 1874 se înscrie la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti pe care a absolvit-o la 26 septembrie 1879 trecând cele 3 examene pentru diploma de medic veterinar (diploma nr. 68/1879) cu nota generală „prea bună”.

La data de 5 aprilie 1880 este numit prosector al lucrărilor practice de zootomie (anatomie) la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară. Începând cu 1 octombrie 1881, ca urmare a recomandării Consiliului profesoral al Şcolii, Constantin Gavrilescu este trimis ca bursier al Ministerului de Interne (de care aparţinea Şcoala) timp de 2 ani la Şcoala Veterinară din Lyon pentru a se specializa în poliţie veterinară, boli infecţioase, anatomie patologică şi fiziologie. Între anii 1881 – 1882 a urmat la Lyon cursurile şi „exerciţiile de disecţiune” cu renumitul profesor de anatomie comparată Saturnin Arloing (1846-1911). Despre profesorul Arloing, în necrologul scris la moartea acestuia, Constantin Gavrilescu nota: „atunci când ieşeam de la cursul acestuia, eram atât de mulţumit încât aveam impresiunea că nu ies de la un curs de anatomie, care prin natura lui este arid şi plin de dificultăţi, dar că ies de la audiţiunea unei simfonii de Beethoven ori a unei serenade de Haydn, atât de mult mă fascinau prelegerile acestui mare profesor.” Pe 24 iulie 1882 Ministerul de Interne al României aprobă transferarea lui Constantin Gavrilescu la Şcoala Veterinară de la Alfort – Paris, urmând la această şcoală cursurile şi lucrările practice în perioada 1882-1883. În 1883 se întoarce în ţară şi începând cu data de 1 octombrie este numit prin decret regal „ajutor al Şefului Serviciului Sanitar al Ministerului de Interne”.

Începând cu 1 aprilie 1884, Constantin Gavrilescu este numit profesor suplinitor la catedra de Anatomie generală, histologie, anatomie descriptivă şi comparată a animalelor domestice şi teratologie. În urma promovării concursului organizat de conducerea Şcolii, începând cu data de 1 februarie 1885 devine profesor provizoriu, iar din data de 31 mai 1888 este numit prin decret regal profesor titular la aceeaşi catedră, catedră pe care a slujit-o şi condus-o cu abnegaţie până la pensionare, la 1 ianuarie 1927. Odată cu numirea ca profesor titular, Constantin Gavrilescu intră şi în serviciul veterinar al armatei ca ofiţer activ. În şedinţa Societăţii de Medicină Veterinară din 27 ianuarie 1893 profesorul Gavrilescu este declarat membru activ al acestei societăţi.

Ca profesor titular al catedrei de Anatomie comparată, descriptivă şi topografică, profesorul Gavrilescu organizează cursul de anatomie şi inaugurează cursul practic de disecţie, până la întoarcerea acestuia în tară anatomia fiind predată incomplet şi numai teoretic. De asemenea, inaugurează cursul de histologie şi tehnică histologică cu exerciţii microscopice (până atunci cursurile fiind inexistente).

Profesorul Gavrilescu a fost colaboratorul apropiat al profesorului Locusteanu în conducerea măsurilor de poliţie sanitară veterinară pentru „combaterea boalelor contagioase” şi în special a epizootiei de pestă bovină, epizootie care a apărut în mai multe judeţe după Războiul de Independenţă din 1877-1878, fiind însărcinat în mod special de Direcţia sanitară cu combaterea în teren a pestei bovine în judeţele Fălciu, Tecuci şi Râmnicu-Sărat. În 1885 când a fost depus în Parlament proiectul privind reorganizarea serviciului sanitar care punea în inferioritate morală şi materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat şi au demisionat din posturile deţinute la Direcţia Sanitară, care elaborase proiectul fără consultarea celor doi.

Profesorul Gavrilescu a făcut parte din comisia pentru studiul piroplasmozei ovine (cârceagul oilor), fiind membru şi în comisia condusă de profesorul Victor Babeş privind studiul piroplasmozei bovine.

În 1889 Petre P. Carp, ministrul Instrucţiunii Publice, depune în parlament proiectul privind organizarea învăţământului profesional în care era trecută şi Şcoala Superioară de Medicină Veterinară. Însă cadrele didactice ale Şcolii aspirau la transformarea acesteia în facultate, iar profesorii Gavrilescu şi Locusteanu alături de colegi se prezintă în faţa ministrului P. Carp şi solicită ca şcoala să fie scoasă din proiect şi să fie ridicată la rangul de facultate, solicitare care însă nu va fi pusă în practică datorită căderii guvernului. Acest deziderat se va realiza deabia în 1909 când a fost votată legea Haret – Athanasiu privind organizarea Şcolii Superioare de Medicină Veterinară.

Profesorul Gavrilescu în 1894 este numit delegat al Ministerului de Război în comisia ce se ocupa cu studiul maleinei, iar în 1895 este numit membru în comisia veterinară şi în Consiliul Superior de Epizootii de pe lângă Ministerul de Interne. A fost mulţi ani profesor de Hipologie la Şcoala de Cavalerie şi la şcolile de Artilerie şi Geniu.

Ca delegat al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară profesorul Constantin Gavrilescu ia parte la sărbătorile organizate în octombrie 1912 la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Naţionale Veterinare din Lyon. În 1913 este numit din nou în comisia veterinară de pe lângă Ministerul de Interne, dar refuză şi demisionează chiar în ziua numirii datorită condiţiilor în care lucra comisia, condiţii care nu permiteau rezolvarea unor probleme majore ale corpului medical veterinar. Tot în 1913 ia parte la campania militară dusă de Regatul României în Bulgaria având gradul de locotenent-colonel veterinar şi Şef al Serviciului Veterinar al Corpului II de Armată. În luna iulie 1914 profesorul Gavrilescu ia parte în calitate de delegat al Guvernului român la Congresul Internaţional de Medicină Veterinară desfăşurat la Londra. Datorită declanşării primului război mondial nu s-a desfăşurat decât şedinţa inaugurală a congresului.

După intrarea României în război în 1916 ofiţerii veterinari ai Spitalului Veterinar Militar Central din Bucureşti au fost repartizaţi la unităţi operative, în locul acestora fiind încadraţi rezervişti. Profesorul Gavrilescu, având gradul de colonel veterinar, este numit Şef al spitalului. Numit în această funcţie, profesorul organizează evacuarea în Moldova, în două eşaloane succesive, a spitalului înainte ca Bucureştiul să fie ocupat de trupele germane la 16 noiembrie 1916. La 25 decembrie 1916 spitalul ajunge la Târgu Frumos, localitate în care a funcţionat până la 1 octombrie 1917 când este evacuat în comuna Scobâlţeni (jud. Iaşi) unde va funcţiona până la 15 septembrie 1918, dată de la care se va muta la Iaşi, iar din 22 februarie 1919 spitalul revine la Bucureşti. Pentru serviciile aduse ţării în timpul campaniei militare, profesorului Gavrilescu i s-a conferit prin decret regal „Steaua României cu spade în grad de ofiţer”.

În 1919, fiind încă mobilizat şi încadrat la Marele Cartier General, profesorul Gavrilescu elaborează împreună cu Veterinarul Şef al Armatei, general Petre Străvescu, actele pentru înălţarea Şcolii Superioare la rangul de facultate. Ca urmare a acestui fapt Ministerul Instrucţiunii Publice împreună cu Ministerul de Interne depun în Parlament un proiect de lege pentru crearea Facultăţii de Medicină Veterinară, însă după câteva zile guvernul este demis şi se organizează noi alegeri, proiectul nemaifiind aprobat. În acelaşi an profesorul Gavrilescu trece în rezervă cu gradul de veterinar de corp de armată.

În 1921 profesorul prezidează sedinţa, rămasă istorică, Societăţii Studenţilor în Medicină Veterinară care stăruia ca Şcoala Superioară să fie transformată în facultate. În această şedinţă studenţii au declarat greva generală pentru că forurile superioare nu se lăsau convinse încă de necesitatea naţională şi imperativul moral al acestei dorinţe. Ce cauză mai sfântă pentru o grevă” scria în necrologul profesorului Gavrilescu profesorul dr. G. Nichita.

Profesorul Gavrilescu a căutat permanent să ridice nivelul ştiinţific al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară. În acest scop, fiind cunoscută lipsa acută de cursuri tipărite, la 18 noiembrie 1924 se adresează directorului general al Serviciului zootehnic şi sanitar veterinar din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, dr. Ionescu-Brăila, cerând ca în fiecare număr al Buletinului direcţiei să fie tipărite câteva pagini din Cursul de anatomie comparată, pagini care apoi să fie legate într-un volum care să fie pus la dispoziţia studenţilor, cerere care a fost aprobată. Însă, înainte de începerea editării cursului profesorul publică în Buletinul Zootehnic nr. 9-12/1924 articolul intitular „Importanţa ştiinţelor anatomice în medicina veterinară”. În acest articol demonstrează cu competenţă cum “în complexul de ştiinţe care compun învăţământul medical veterinar, ştiinţele anatomice stau la baza tuturora”.

După o scurtă introducere, primul fascicul al cursului, intitulat „Topografia cavităţii abdominale la bou” este semnat de şeful de lucrări dr. Gheorghe Iliescu, viitorul succesor al profesorului la conducerea catedrei, fapt ce demonstrează încă o dată modestia profesorului, lăsând subalternului său prioritatea începutului. Apoi, în numerele 4-6, 7-9 şi 10-12/1925, apar, pe rând, trei fascicule, de astă dată scrise de profesor şi având ca temă „Capul la mamiferele domestice”. Aceste fascicule însumând 34 pagini cuprind mai multe schiţe anatomice, unele color, executate de tânărul preparator al catedrei de Anatomie, studentul Vasile Gheţie.

Analizându-i opera, trebuie subliniat că profesorul Gavrilescu a publicat, singur sau în colaborare, numeroase lucrări. Insistând mai mult asupra anomaliilor structurale prezente la diverse specii de animale domestice. Lucrările sale au apărut preponderent în „Arhiva veterinară”, publicaţie editată de corpul didactic al Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti.

Pentru şcoala veterinară românească constituie o mândrie faptul că profesorul N. Marçenac de la Şcoala de Medicină Veterinară Alfort publică un articol intitulat „Starea prezentă şi viitorul chirurgiei veterinare”, articol apărut în Requeil de medicine vétèrinaire (noiembrie 1937) în care citează pe profesorul Gavrilescu care, alături de profesorii Hannoir şi Bresson “au precizat noi locuri de abordare pe unde cavităţile nazale, cornetuale (corneţii nazali) şi sinusale sunt actualmente explorate şi operate prin metode logice, anatomice, drenând perfect – scop esenţial – lichidele purulente”.

Cu profesorul Gavrilescu începe adevăratul învăţământ anatomic veterinar în România, profesorul fiind considerat întemeietorul Anatomiei comparate în ţara noastră. Ca profesor a fost conştiincios şi sever, dar drept. Avea o cultură generală cu totul remarcabilă şi o cultură profesională şi de specialitate profundă, pe care a împărtăşit-o numeroaselor generaţii de studenţi pe care le-a avut în lunga sa carieră didactică de peste patru decenii. Lecţiile sale erau atrăgătoare deoarece se exprima liber şi executa scheme explicite pe tablă. Prelegerile de curs erau exemplificate şi cu piese demonstrative şi planşe color. Prin modul de expunere a cursului, profesorul reuşea să facă legătura dintre anatomie şi clinică, cursul având astfel o importanţă practică imediată. „Orice spunea la curs profesorul arăta şi pe piesa demonstrativă, astfel încât studentul pleca de la curs cu lecţia învăţată. Profesorul Gavrilescu îşi ţinea prelegerile cu o demnitate şi prestanţă ce trezeau admiraţia pentru calităţile sale de pedagog şi cărturar. Se bucura de o memorie prodigioasă, era sever cu studenţii delăsători şi-l revolta ignoranţa. Cu subalternii era de asemenea sever, însă îi îndruma şi constituia un exemplu de tenacitate şi muncă” scria C. Simionescu. Unul dintre studenţii şi colaboratorii săi ca şef de lucrări, profesorul Gh.K. Constantinescu scria: „La catedră profesorul Gavrilescu a fost adevăratul dascăl. Lecţiile lui, ţinute cu punctualitate desăvârşită, exprimau o concepţie de mare anatomist şi defineau personalitatea masivă a unui dascăl desăvârşit. De la el, studenţii plecau întotdeauna bine pregătiţi şi iniţiaţi în metodele severe de studiu ale ştiinţelor positive. La catedra de anatomie se elabora personalitatea ştiinţifică a viitorului medic veterinar. Metoda didactică a profesorului, severitatea învăţământului, atmosfera intensă pe care ştia să o creeze, toate acestea făceau din învăţământul anatomiei un real focar de cultură, care influenţa întreaga carieră viitoare a celor ce au trecut vreodată pe acolo…În calitate de fost preparator al marelui maestro am avut ocazia să-l cunosc şi să-l apreciez mai de aproape. Am lucrat lângă dânsul cu o plăcere fără egal stăpânit de o neîncetată admiraţie, fascinat de autoritatea sa covârşitoare. Era omul care impunea cel mai desăvârşit respect prin ţinuta sa cu totul superioară şi prin prestigiul de care se bucura nu numai în faţa studenţilor, dar şi în faţa întregului corp profesoral. Gavrilescu a fost toată viaţa un om mândru, intransigent până la asprime şi nu admitea nici o transacţiune cu principiile sale de o înaltă concepţie morală. Din această cauză a avut multe neplăceri în viaţă. Dar, cu toată aparenţa de severitate, era în fond un om duios, bun, drept şi foarte plăcut în intimitate. Aproape regulat, după ce-şi termina magistrala lecţie de anatomie, mă chema în cabinetul său şi începea să-mi povestească şi să mi se plângă de toţi şefii de lucrări cari nu stau la anatomie decât doi ani şi pleacă la ţară sau la altă disciplină, încât catedra de anatomie era considerată ca o trambulină pentru alte posturi. În toate acţiunile sale profesorul Gavrilescu a fost deosebit de scrupulos şi circumspect. Detesta pornirile uşuratice şi niciodată nu s-a putut acomoda cu nedreptăţile, neomeniile şi imoralităţile frecvente în mediul uman”.

Mormântul lui Constantin Gavrilescu din Cimitirul Bellu

Profesorul Gavrilescu a activat până la 1 ianuarie 1927 când s-a pensionat, catedra fiind preluată de şeful său de lucrări dr. Gheorghe Iliescu, profesorul devenind profesor onorific al Universităţii din Bucureşti. Pentru conştinciozitatea sa în serviciu, zelul şi caracterul său rar, profesorul Gavrilescu a fost distins cu mai multe decoraţii româneşti, printer care ordinul „Coroana României în grad de comandor”. La 9 martie 1941 se stinge din viata si este inmormantat la Cimitirul Bellu Ortodox.

Lucrări ştiinţifice

Lucrări științifice
Lucrări științifice

Activitatea ştiinţifică a profesorului Gavrilescu este reprezentată de următoarele lucrări:

  • Gavrilescu, C. – Traitement de la fluxion periodique par l’iodure de potasium. Arhiva Veterinară nr. 2/1904.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Chestionar asupra părţilor exterioare şi semnalmentele animalelor. Arhiva Veterinară nr. 8/1904.
  • Gavrilescu, C.; Dinescu, N. – Un monstru sternopag. Arhiva Veterinară nr. 6/1905.
  • Gavrilescu, C.; Pârvescu, Şt. – Ectomelie toracică dreaptă la câine. Arhiva Veterinară nr.4/1909.
  • Gavrilescu, C.;Iliescu, Gh. – Anevrismul marei mezenterice la cal. Arhiva Veterinară nr. 1/1910.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh – Un caz de bifiditate a canalului excretor al utriculului prostatic. Arhiva Veterinară nr. 4/1910.
  • Gavrilescu, C. – Anomalies multiples chez un agneau.. Arhiva Veterinară nr. 2/1911.
  • Gavrilescu, C.;Iliescu, Gh. – Pentru ce este trebuincios să fim învăţaţi şi cu o doză oarecare de cunoştinţe teoretice. Arhiva Veterinară nr. 2/1911.
  • Gavrilescu, C. – Profesorul S. Arloing. Arhiva Veterinară nr. 2/1911
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Notes anatomiques. Arhiva Veterinară nr. 3/1911.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Un monstru atlodin cu cifoză şi spina bifida. Arhiva Veterinară nr. 3/1911.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Monstru gastromèle de chat à huit pattes. Arhiva Veterinară nr. 5/1911.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Monstru chelonizom de viţel. Arhiva Veterinară nr. 2/1912.
  • Gavrilescu, C.; Iliescu, Gh. – Un monstru synot de porc. Arhiva Veterinară nr. 2/1913.
  • Gavrilescu, G. – Hermaphroditisme apparent masculin, Arhiva Veterinară nr. 6/1915.
  • Gavrilescu, C. – Prognatisme supérieur et continuité du sternum avec le maxilaire inférieur chez le cheval. Arhiva Veterinară nr. 6/1915.
  • Gavrilescu, C.;Iliescu, Gh. – Note anatomice. Arhiva Veterinară nr. 1/1921.
  • Gavrilescu, C. – Osteoartrită deformantă scapulo-humerală dreaptă la cal. Arhiva Veterinară nr. 2/1921.
  • Gavrilescu, C. – Le lieu d’élection dans le cas de trepanation du sinus frontal. Arhiva Veterinară nr. 6/1921.
  • Gavrilescu, C. – Importanţa ştiinţelor anatomice în medicina veterinară. Ed. Bucovina, Bucureşti, 1924.
  • Gavrilescu, C. – Hydrocéphalie chez le veau. Recueil d’Alfort nr. 3/1925.
  • Gavrilescu, C. – Anatomie topografică (fragment) – Buletinul Zootehnic nr. 6/1925.
  • Gavrilescu, C. - Anatomie topografică (fragment) – Buletinul Zootehnic nr. 7-9/1925.
  • Gavrilescu, C. - Anatomie topografică (fragment) – Buletinul Zootehnic nr. 10-12/1925.
  • Gavrilescu, C. – Curs de Anatomie topografică. Întreprinderea Arta Grafică, Bucureşti, 1925.

Bibliografie

  • Nichita, G. (1941) – Profesorul Constantin Gavrilescu. Revista Ştiinţelor Veterinare nr. 4, Bucureşti.
  • Paştea, E. (1982) – Indexul bibliografic de anatomie veterinară. Lito. I.A.N.B., Bucureşti
  • Popa, V.V.; Carabulea, M. (2004) – Istoria medicinii veterinare româneşti. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
  • Postolache Ferat, Aida (2003) – Istoria medicinei veterinare. Ed. “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
  • Simionescu, C.; Moroşanu, N. (1984) – Pagini din trecutul medicinii veterinare româneşti. Ed. Ceres, Bucureşti.
  • Simionescu, C. (1987) – Constantin Gavrilescu (1856-1941) în vol. I – Personalităţi din trecutul medicinii veterinare. Buletinul S.S.M.V.R., Bucureşti.
  • Tomescu, V.; Gavrilă, I.M. (1983) – Momente şi personalităţi din trecutul ştiinţei veterinare mondiale (interferenţe cu medicina umană). Ed. Ceres, Bucureşti.
  • *** (1941) - Moartea Profesorului Universitar Constantin Gavrilescu. Arhiva Veterinară nr. 2, Bucureşti.
  • B. Georgescu, G. Predoi, N. Cornilă – Profesorul Constantin Gavrilescu (1856-1941) – Ctitorul şcolii româneşti de anatomie veterinară. Revista Română de Medicină Veterinară, vol. 16 (1/2006), Bucureşti, 2006.