Cusăturile şi broderiile tradiţionale româneşti

Tivul cu găurele

Punctul de cusut își are originea din îndeletnicirea de a coase materia țesută. Repetarea lui din linii drepte, verticale sau oblice, conform unei scheme, creează motivul. Asocierea variată și armonioasă a motivelor servește la formarea compoziției ornamentale.

Punctul înaintea acului

Punctul înaintea acului se execută luând pe ac un număr de fire, pășind cu acul același număr de fire.

Puncte de ornamentație bazate pe tehnica înaintea acului:

• 1. punctul înaintea acului
  • punct de țesut simplu
  • punct de țesut apropiat
  • punct de țesut în diagonală
• 2. punctul bănățean în linie oblică pe dos
• 3. punctul dus și întors
• 4. ocolul

Punctul în urma acului

Cusutul brânelul sau nojâțala în cruce sau punctul bătrânesc plat sau neted

Cusutul brânelul sau nojâțala în cruce sau punctul bătrânesc plat sau neted

Punctul de tighel se lucrează fără distanță între puncte. Cu acest punct se conturează diferite motive ornamentale. Cu acest punct erau îmbinate foile cămășii drepte din zona Botoșanilor. Gura cămășii era tivită tot în urma acului.

Puncte de ornamentație bazate pe tehnica în urma acului:

1. puncte în urma acului simple

• punctul în urma acului simplu
• punctul în urma acului dublu
• punctul de nisip
• punctul de tighel
• punctul bătrânesc

2. puncte în urma acului cu buclă

• punctul de lănțișor
• lănțișor cu puncte mari și puncte mici
• punctul de lănțișor lucrat în zigzag
• punctul de lănțișor de Vrancea, simplu și dublu

Cusutul în punct de „lănţişor sau lănţic” este un punct foarte vechi, cunoscut în unele regiuni ca „peste ac”. Este utilizat în decorul cămășilor și se execută pe o singură față.

Punctul oblic

Punctul oblic este punctul din care se formează punctul cruce.

Puncte de ornamentație bazate pe tehnica punctului oblic:

1. punctul oblic propriu-zis

• punctul oblic
• punctul zigzag
• punctul de jumătate de cruciuliță
• punctul de cruciuliță
  • cu o față
  • cu două fețe
  • lucrat într-un singur șir de puncte
  • lucrat la două șiruri de puncte
• punctul bosniac
• punctul steluță
• punctul dracului
• punctul încrucișat
  • simplu
  • apropiat
  • dublat
  • înnodat
• punctul de spinișor
  • simplu
  • dublu
  • lucrat oblic
  • pentru flori, frunze și spice
• punctul de rămurică

2. punctul de șnur

• punctul de șnur oblic sau drug
• punctul de șnur drept
  • în linie dreaptă
  • în linie curbă
  • lucrat pe colț
    • a) cu fir gros răsucit
    • b) îngust lucrat pe contur
    • c) punct de șnur urzit

3. punctul de feston

• puncte de feston lucrate în linie dreaptă
• feston lucrat în linii curbe (gura păpușii pe cerc)
• feston lucrat în unghi drept (gura păpușii pe pătrat)
• puncte de feston folosite la cheițe
  • cheița purecel
  • cheița în puncte egale de feston
  • cheița în puncte inegale de feston
• feston dublu pe scris

Cheițele sunt puncte cu ajutorul cărora se unesc două bucăți de pânză. Se execută cu fir roșu, negru, uneori chiar alb.

Cusutul în puncte crucișești este un procedeu străvechi de împodobire a iilor. El se realizează în cruci drepte sau pe o față, în două fețe și în cruci duble. Cusătura în cruci se poate executa bine numai pe o pânză cu firul perfect regulat, deoarece pentru a lucra cruciulițele trebuie numărate firele pe pânză. Punctul cruce cu două feţe a fost folosit în zona etnografică Vâlcea și în nordul Olteniei pentru a forma motive ornamentale folosite pe oprege, cămăși femeiești, pe obiecte care necesită decor cu față dublă. Tehnica a fost împrumutată din Transilvania.

Cusutul bătrânesc

Cusutul bătrânesc este cunoscut sub mai multe denumiri.

• În bușteni (Munții Brețcu, Săcele)
• În toiege (Bărsa de Sus, Bran, Muscel, Argeș, Dâmbovița)
• În butuci (Țara Vrancei, Buzău, Râmnicu Sărat)
• În jumătăți de cruci cu așternut pe dedesubt (Țara Bârsei)

Acest tip de cusut este o variantă mai ușoară, mai dezvoltată și cu posibilități decorative mai mari decât cusutul în cruciulițe. Broderiile obținute sunt rezistente, întrucât firele sunt bine bătute.

Cusutul în jumătăți de cruci se lucra cu un fir de „păr” din lână neagră, dat în două, rezultând o umplutură compactă. El constituia o tehnică specifică iilor din subzona Bran.

În bușteni este o formă perfecționată, deoarece pentru fiecare rând de motiv se face o diagonală, un fir sau o tijă principală, adică un așternut peste care se trasează jumătăți de cruci. Această variantă a fost întrebuințată în zonele Olt, Argeș, Muscel, Țara Bârsei, Țara Vrancei, mai ales la gulerul cămășilor. Are trei subvariante: pe gros, adică pe firul în 4, 6, 8; pe subțire, adică pe firul în două și pe gras diagonalele sau toiegele de deasupra sunt lăsate slab în fuga acului. În Țara Vrancei, Buzău, Râmnicu Sărat, Bacău, Neamț cea de-a treia subvariantă poartă denumirea cusut în bufant.

Punctul bătrânesc creț

Punctul bătrânesc creț este unul foarte vechi. Se lucrează în puncte orizontale și verticale în scară.

Se execută o linie orizontală pe față, spre dreapta pe 3-4 fire, se înfige acul de sus în jos în linie verticală, luând pe el același număr de fire. Linia verticală se dublează sau se triplează pe față și pe dos, lăsând firul de ață slab, pentru a ieși în relief. La capătul de jos al verticalei se face din nou pe față o linie orizontală, apoi o linie verticală care se dublează sau se triplează. Se lucrează în continuare orizontalele numai pe față și pe dos. Liniile verticale se dublează când se coboară, iar liniile orizontale când se urcă. Modelele lucrate cu acest punct sunt în relief. Punctele arată ca niște valuri.

Alte puncte de broderie

Cusutul șătrangă constă într-un punct de contur, lucrat înaintea acului, executat în pătrățele.

Cusutul „pe un fir”, corespunzător cu broderia plină pe fire numărate, este întâlnit îndeosebi în decorul cămășilor, cu împunsăturile una după alta, pe fire numărate. Fiind mai ușor de realizat el a înlocuit într-o oarecare măsură cusutul în puncte crucișești. Adeseori cu acesta se completează punctul de contur.

Cusutul mărunțica în Bucovina, ca dinții ferăstrăului în Transilvania constă din succesiuni de linii verticale la dus și oblice la întors. Se obține același model pe ambele părți, cu muncă mai puțină decât în cazul cruciuliței pe două fețe. Se lucrează pe una sau pe două fețe, încadrând diferite motive și compoziții decorative la ii. Este un punct care înlocuiește cruciulița, mai ales când modelul trebuie să se prezinte la fel pe față și pe dos. Se execută destul de ușor și, în combinație cu șătranga, se pot coase motive frumoase.

Cusutul cu mărgele colorate este frecvent în decorul cămășilor bărbătești și femeiești de influență transilvăneană.

Cusutul pe dos, întâlnit anterior în Maramureș, apoi în zona Rădăuți, se execută asemeni punctului înaintea acului.

• „punctul de broderie obişnuită”, adică după ce a fost făcut conturul cu un fir de altă culoare sau de culoarea celui cu care se va broda, spaţiul interior se umple cu fire paralele, unul lângă altul;
• broderia pe două feţe, foarte frecventă în modelele orientale, dar mai rară la noi;

Holbein stitch, motiv ce decorează altița unei ii de Muscel

• „Holbein stitch” care aminteşte de broderiile de pe volanele de la mânecile unora dintre personajele din portretele lui Holbein, sau „puntureşte” în Bucovina ce constă din linii mărunte, paralele sau în zig-zag cu spaţii albe între ele, dând impresia unui desen doar din contururi, fără umbre;
• punctul de „încreţ” sau „brăţariu pe încreţ” se execută în partea de sus a mânecilor iei;
• broderia pe cute, întâlnită în anumite regiuni din Ardeal şi Banat;
• punctul de Săliște sau cioncănele care apare sub forma de panglică neagră în ornamentele iei. Se execută pe principiul cusăturii peste fire, în sens vertical. Firul unui punct se încrucișează cu firul punctului alăturat. Se lucreaza cu firul gros spre a nu se întrezări pânza.
• foarte rar este punctul în cruce, întâlnit mai ales la şaşi şi unguri.
• bibilurile sunt puncte lucrate cu acul care formează o dantelă cu lățimi diferite, sunt aplicate în partea de jos a mânecilor și la poalele cămășilor femeiești.

Punctul „pe două feţe” se regăseşte şi în cusăturile foarte vechi.

Bibliografie

• 1. Avramescu, Elena, Bobu Florescu, Florea, Broderiile la români, Editura de stat pentru imprimate și publicații, București, 1959
• 2. Ștefănucă, Leocadia, Dunăre, Nicolae, Izvoade populare din Țara de Sus, Editura Dacia, Cluj, 1974
• 3. Stănescu-Bătrânescu, Elena, Broderia românească aplicată, Întreprinderea poligrafică „Arta Grafică”, București, 1977
• 4. Pintilescu, Ana, Modele de cusături românești, Editura Tehnică, București, 1977
• 5. Doagă, Aurelia, Cusături românești, Editura Ion Creangă, București, 1978
• 6. Dunăre, Nicolae, Arta acului, Editura Tehnică, București, 1986