Demetriu Kiss

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Demetriu Kiss
Replace this image male.png
Născut 27 octombrie 1854, Cheţ, judeţul Bihor
Decedat 12 noiembrie 1932, Oradea
Ocupaţie avocat, politician

Demetriu Kiss (n. 27 octombrie 1854, Cheţ, judeţul Bihor - d. 12 noiembrie 1932, Oradea, judeţul Bihor) a fost avocat, participant activ la viaţa religioasă a românilor din Bihor, senator al României după Marea Unire.

Familia şi originea

Demetriu Kiss îşi avea originea într-o veche familie din Maramureş.

Cel mai îndepărtat strămoş cunoscut al familiei era Ioan Mik din Şomcuta Mare, care a fost nobilitat de principele Gheorghe Rakoczy al II-lea la 7 august 1658 şi de principele Mihai Apafi la la 23 mai 1663. Ioan Mik a avut mai mulţi fii: Gheorghe, Petru, Gaşpar, Dumitru, Petzi şi Gavril. Din ramura lui Gaşpar se trage Demetriu. Gaşpar s-a stabilit în Bihor în localitatea Cheţ, unde s-a căsătorit cu văduva unui oarecare Andrei Kiss, de la care a împrumutat numele de Kiss (care înseamnă în ungureşte "mic", practic traducerea numelui original al familiei, Micu, uneori transcris sub forma Mik).

Demetriu s-a căsătorit la 16 februarie 1884 cu Cornelia Lazăr, devenind astfel cumnatul lui Aurel Lazăr, cunoscutul luptător pentru drepturile românilor din Transilvania. Cuplul a avut mai mulţi copii: Demetriu Aurel (d. la 3/15 1903 la vârsta de 19 ani), Cornelia (d. la 6 iunie 1891 la vârsta de 5 ani), Eleonora (căsătorită Hossu) şi Valeria (căsătorită Bianu).

Studiile

A efectuat câteva clase primare în satul natal, Cheţ, unde a studiat până în anul 1864. Între anii 1866-1874 a studiat la Seminarul greco-catolic şi la Liceul premonstratens din Oradea. A trecut examenul de maturitate în anul 1874, după care s-a înscris la Academia de Drept din Oradea. În această perioadă va activa în cadrul Corul Hilaria din localitate. La 28 ianuarie 1884 a obţinut diploma de avocat la Universitatea din Budapesta, după care a efectuat stagiatura în cancelaria lui Iosif Roman, la Oradea.

Cariera şi activitatea

În timpul studenţiei a lucrat ca diurnist la Cartea Funduară din Oradea. După obţinerea diplomei de avocat în anul 1884, este numit avocat diecezan onorariu pe lângă titularul Iosif Erdelyi, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 1888, când a devenit titularul acestui post.

La 29 iulie 1894, împreună cu alţi români proeminenţi şi studenţi la Drept din Oradea, a întâmpinat în gara oraşului trenul care îi transporta pe memorandişti la Seghedin.

Din anul 1900 a fost numit fisc consistorial.

A susţinut moral şi material societăţile religioase "Agrul", "Asociaţia Mariană" şi "Societatea Euharistică".

A fost activ mai mult pe tărâm religios decât politic. Până în anul 1918 ar fi candidat în cercul Marghita, ca politician.

În anul 1922 a fost ales senator al României.

Decoraţii şi medalii

A primit Ordinul "Sfântul Grigore cel Mare" pentru civili, în grad de comandor, pentru devotamentul său faţă de biserică. A primit acest ordin pentru "integritate vitae nonminus quam pietatis studio, religionis observantia atque erga Romanam Cathedram fide".

În anul 1930 a primit Ordinul "Steaua României" în grad de comandor.

Moartea

A murit în seara zilei de 12 noiembrie 1932. A fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea, alături de socrul său, Teodor Lazăr. După dezafectarea cimitirului Olosig la sfârşitul secolului al XX-lea, nu se cunoaşte soarta rămăşiţelor sale pământeşti.

Bibliografie

  • Neş, Teodor - Oameni din Bihor (1848-1918), Tipografia diecezană, Oradea 1937