Discuție:Războiul de Independenţă

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

articolul asta este sensibil...trebuie sa renuntam la varianta nationalista din perioada comunista si sa vedem lucrurile asa cum au fost...este o chestie grea dar va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca tot ce am invatat la scoala este gresit....il lasam asa deocamdata ...oricum mie nu imi suna bine Academia RPR la bibliografie :)))

Care e partea sensibilă a articolului? Care ar fi varianta non-naţionalistă? BB

nu ma refeream la articolul asta ci la independenta in general. in istoriografia noastra s a accentuat prea mult rolul jucat de noi in diversele evenimente...adevarul fiind acela ca nu am jucat nici un rol. marile puteri au judecat intotdeauna din perpectiva interesului lor. nu i interesa prea mult numarul bravilor soldati romani cazuti pe campul de lupta. trebuie sa invatam sa ne asumam conditia de stat mic la portile orientului.. ca si acum numai cei din functii inalte stiu unde suntem pe harta. ma rog ideea e sa nu cadem si noi in capcana asta. desfasurarea operatiunilor militare este singura care ramane in picioare si nu poate fi subiectiva...dar la scoala si in trecut s a pus prea mult accent pe rolul razboiului de independenta in obtinerea recunoasterei independentei. in istoria universala acest razboi este cunoscut drept razboiul ruso-turc si nu razboiul ruso-romano-turc ...de ce? pentru ca nu contam la acea perioada...de altfel desi am avut o contributie decisiva nici Rusia nu ne a mai recunoscut statutul, apoi..si mai important...la Congresul de la Berlin..Bratianu si Kogalniceanu nici nu au fost bagati in seama..interesele marilor puteri erau prea mari pentru noi...jocul pe scena internationala era facut doar de ele in functie de interesele lor ..pentru a intelege toate acestea trebuie pus accent pe context ..o analiza cauza efect si nu in ultimul rand trebuie spus si lucrurile care nu ne plac. Asadar trebuie sa avem o abordare realista

ma rog, e simplist dar sper sa intelegi ce vreau sa zic

Uite si un exemplu ca sa iti exemplific practic ce vreau sa spun si cum arata o abordare realista. este un articol despre Congresul de la Paris (1856) in care s a pus problema principatelor. am aratat de ce s a pus problema principatelor acum, cu alte cuvinte, o analiza a contextului, apoi am facut o analiza a masurilor ce ne au vizat aratand de ce au fost ele luate (nu pt. ca ne iubea Napoleon, Franta sau mai stiu eu cine, ci pentru ca ele serveau interesele puterilor invingatoare in razboiul crimeii si ajutau in atingerea pana la urma o obiectivului pentru care fusese intrunit congresul)....si problema cea mai spinoasa...unirea principatelor...am aratat de ce a fost posibila tocmai acum facand aceeasi analiza pragmatica prin ilustrarea intereselor strategice ale marilor puteri.

)) inca o mica interventie prin care incerc sa simplific...la scoala am invatat despre Unirea de la 1859, despre Independenta despre Romania Mare si asa mai departe, dar nu si DE CE s au intamplat ele

Iulian, ne angajăm să le trecem pe toate în articol! Eu cred că s-a accentuat rolul nostru pentru că trebuia extras din tot contextul ceea ce s-a întâmplat în universul nostru. Zice acolo în articolul din DER62 că în tratatul de pace doar "printre altele" s-a menţionat şi recunoaşterea independenţei, asta arată totuşi că nici istoriografia "comunistă" nu credea că am fost noi buricul pământului în acel context. Sigur că, dacă ne oprim pe istoria noastră, atunci vom povesti şi despre diversele bătălii, despre faptele de vitejie sau urmările pe plan naţional ale Independenţei, ar fi o problemă dacă am decide să trecem peste ele, doar pentru că rolul lor pe plan european ar fi mai mic. Dacă ne raportăm doar la rolul internaţional, ar însemna să ne eliminăm trei sferturi din articolele istorice, pentru că nu au jucat decât un rol "mic", pe plan local. Pentru universul nostru, sunt lucruri relevante care nu pot fi pur şi simplu expediate, la fel cum ar fi ridicol să ne punem pe noi înşine în scena internaţională drept buricul pământului. Cred că fiecare ţară în parte şi-a spus propria versiune a faptelor şi a scos în relief propria contribuţie la anumite evenimente. În schimb, ce putem face în plus, este să venim cu informaţia critică asupra contextului european, să scoatem la lumină şi lucrurile mai puţin cunoscute, care din diverse motive nu prea au fost abordate, pentru că erau tabu, o menajare a Rusiei sau din alte motive. Mai mult, mi se pare că totuşi, abordarea istoriografiei noastre a fost foarte victimizantă la adresa noastră, noi fiind cam în orice împrejurare victimele istoriei făcute de alţii. --Radu 26 octombrie 2010 06:06 (EEST)

Ok, Iulian, am înţeles acum ce vrei să spui. Sunt de aceeaşi părere că nu suntem buricul pământului, ba din contră suntem chiar micuţei. La şcoală am fost învăţaţi anumite lucruri, care nu sunt chiar aşa roz cum par a fi. Ăla şi era rolul şcolii, rolul ER e altul, aici avem timp şi spaţiu să dezvoltăm ideile şi să nu facem propagandă, pentru că la şcoală asta se făcea la istorie. Cum zice şi Radu mai sus, noi trebuie să scriem despre ce ni s-a întâmplat nouă ca popor, prin prisma viziunii noastre, aşa mici cum suntem. E adevărat şi ce zici tu, Iulian, că ar fi bine să se spună şi de ce s-a făcut Unirea Mică şi Unirea Mare, dar să nu uităm că dacă românii nu şi le doreau, nu ni le dădea nimeni aşa din senin. Ca să sumarizez, eu cred că nu suntem nici mai deştepţi, nici mai proşti, nici mai urâţi, nici mai frumoşi, nici mai cuminţi, nici mai hoţi decât alte naţii.
Intervin si eu in discutie, cu o opinie undeva la mijloc. Clar ca in scoala sa face propaganda, dar in orice scoala din lume se face! Exemplu cel mai graitor este scoala americana (US). Pentru elevii din state, presedintii US sunt niste sfinti, desi vietile lor sau unele din deciziile pe care le-au luat au fost controversate. Si daca e sa privim obiectiv nici chiar unii dintre presedintii lor nu au avut o importanta planetara la momentele respective (un exemplu George Washington; ok, ulterior prin prisma evolutiei US, Washington are un loc aparte in istoria mondiala). In esenta vreau sa spun ca exista un grad de propoganda, mitologie si de ce nu chiar mistificare. Fiecare civilizatie vrea sa-si impuna cultura, valorile, reprezentantii, elitele. Si da, exista o dorinta si chiar actiuni concrete de hiperbolizare a personajelor si a faptelor istorice, chiar si in manualele de istorie. Prin cuvintele anterioare am vrut sa subliniez ca nu ar trebui sa ne simtim vinovati daca istoria noastra si manualele noastre vorbesc pe alocuri de fapte si figuri cu tuse mai groase decat ar fi necesare. Acum revenind la universul nostru versus universul general, la fel si insemnatatea globala a unui fapt istoric sau a unui personaj, m-as opri la o figura cunoscuta si draga noua, Eminescu vs una recunoscuta la nivel planetar de toate culturile, Shakespeare. In cuvinte triviale, Eminescu in raport cu Shakespeare este un mic copil. Dar asta la scara universala. Pentru universul nostru, pentru istoria noastra (literara, gazetareasca, politica) Eminescu este un titan. Si cred ca merita prezentat astfel. Acum ca pe alocuri mai exageram este adevarat si da, atat cat putem trebuie sa fim obiectivi si rationali, dar nu pana acolo incat sa ajungem la concluzia ca in comparatie cu Shakespeare Eminescu este nimic, deci mai bine nici nu am vorbi despre el. Cred ca o astfel de logica putem aplica si in cazul evenimentelor istorice. Si poate Independenta Romaniei si lupta pentru ea sau de ce nu chiar Marea Unire sunt lipsite de importanta pentru 98% din populatia planetei, pentru noi este o etapa, un impuls pentru ceva mai mare. Pana la urma istoria este o insiruire de fapte, unele mici alte mare, dar toate formeaza perspectiva istorica. In incheiere as spune chiar ca uneori istoria noastra nu accentueaza suficient anumite aspecte mici, dar importante pentru cultura si istoria noastra. Am aici in vedere lupta si jertfa unor persoane in timpul regimului comunist. La scara universala persoanele care au avut curajul sa moara, dar sa lupte impotriva regimului comunist nu reprezinta nimic. In schimb, in istoria noastra, ei ar trebui tratati ca figuri istorice importante, ca niste adevarati luptatori si eroi. Ei sunt ai nostri, nu ai altora si trebuie sa le dam recunoasterea pe care o merita, in istoria poporului roman. --Mihai 26 octombrie 2010 13:06 (EEST)
Bravo, Mihai! Cam asta am vrut şi eu să spun. Calea cea mai bună e cea de mijloc şi noi trebuie să ne asigurăm că nu exagerăm nici prin omisiune sau diminuare, nici prin umflarea datelor şi a situaţiilor. E drept că peste tot se face propaganda, propaganda noastră trebuie să fie cea a culturii, a educaţiei, prezentând în ER faptele reale, dezbrăcate pe cât se poate de mituri şi pe cât posibil evitând părerile noastre personale, deşi asta sunt de părere că e cam greu, deşi nu imposibil. Reiau discuţia de feedback vizitatori, credeţi că e posibil să punem un counter care să ne arate câţi vizitatori sunt online pe ER în fiecare moment? Eu aş fi curios şi m-ar motiva, dacă tot lucrez voluntar şi nu voi avea decât rar şansa să îi cunosc pe beneficiarii timpului meu liber :) . BB 26.10.2010