Dumitru Iliescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Dumitru Iliescu
Dumitru Iliescu.jpg
Născut 24 septembrie 1865, Drăgăşani
Decedat 1940
Ocupaţie militar

Dumitru Iliescu (n. 24 septembrie 1865, Drăgăşani - d. 1940), general, şef al Statului Major General.

Biografie

A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri (1884-1886), Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu, Şcoala Politehnică din Paris, Şcoala Superioară de Război din Bucureşti (1906-1908).

Grade militare:

  • sublocotenent-1886
  • locotenent-1889
  • căpitan-1893
  • maior-1899
  • locotenent-colonel-1907
  • colonel-1910
  • general de brigadă-1914

Funcţii militare:

  • diferite funcţii de comandă în Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, Regimentele 1, 4, 6, 7 şi 10 Artilerie (1886-1893), Arsenalul Armatei (1893-1894)
  • diferite funcţii de comandă şi stat major în unităţi de artilerie şi în Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu (1894-1914)
  • secretar general al Ministerului de Război (1914-1918)
  • subşef al Marelui Cartier General (15 august-25 octombrie 1916)
  • şef al Marelui Cartier General (25 octombrie-5 decembrie 1916)

A îndeplinit şi unele însărcinări speciale:

  • membru în comisiile de recepţie ale tunurilor Krupp (1893, 1898, 1902, 1904)
  • preşedintele comisiei de recepţie a tunurilor cu tragere repede şi a obuzierelor de câmp (1905-1907, 1908-1909)

Alte funcţii (după 1918): preşedinte “Societatea Credit Străin”, “Subsolul român” şi “Tăbăcăria Naţională” , membru în direcţiunea “A.E.C.”

A fost expertul primului ministru I.I.C. Brătianu în negocierile pentru perfectarea documentelor de aderare la Antantă.

La începutul campaniei din 1916 s-a mutat din Periş, unde era dislocat Marele Cartier General, într-un sat apropiat, pentru a putea locui împreună cu amanta sa. La evacuarea Perişului, a luat în vagonul său de dormit pe această femeie.

În perioada 1917-1918 şi-a desfăşurat activitatea pe lângă organismele interaliate de conducere a războiului şi a întreprins demersuri politico-militare pentru susţinerea în exterior a cauzei Marii Uniri.

A demisionat din armată în anul 1918.

A publicat: “Războiul pentru întregirea României” (1920), ”Documente privitoare la Războiul pentru întregirea României ” (1924).

A decedat în anul 1940.

Bibliografie

  • Bulei, I. - 1916. Zile de vară, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, p. 247;
  • Oroianu, T., Nicolescu, G., Dobrinescu, V.-F., Oşca, A., Nicolescu, A. – Şefii Statului Major General Român (1859 - 2000) -, Editor Fundaţia “General Ştefan Guşă” , Ed. Europa Nova, Bucureşti, 2001, p.104-113;
  • *** Secretariatul General. Tradiţie şi noutate. 100 ani, Bucureşti, 2000, p. 25;
  • *** Revista Trupelor de Uscat, nr. 3-4/1994, p. 154-161;