Ioan Moraru
de la Enciclopedia României
| Ioan Moraru | ||
 | ||
| Ioan Moraru | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 8 septembrie 1927, Dârlos, judeţul Sibiu | |
| Decedat | 20 decembrie 1989, Bucureşti | |
| Ocupaţie | medic | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 3 iulie 1990 | |
Ioan Moraru (n. 8 septembrie 1927, Dârlos, judeţul Sibiu - d. 20 decembrie 1989, Bucureşti), medic, cercetător, membru al Academiei Române, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1985, ca membru al societăţii „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”.[1] A dezvoltat pe baze moderne domeniul anatomiei patologice.
Biografie
A fost absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, doctor în ştiinţe medicale (din 1957) şi doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală şi morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor şef de catedră.
A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici şi director al Institutului V. Babeş, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei de Stiinţe Medicale. A reprezentat ţara noastră la O.M.S. ca membru al Comitetului Executiv şi vicepreşedinte al acestui comitet. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1985) (pentru activitatea depusă ca membru al "International Physicians for the prevention of Nuclear War"), Secretar General (1964-1966) şi Ministru Adjunct la Ministerul Sănătăţii (1966-1969); a descris pentru prima oară receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis.
Activitatea sa ştiinţifică se concretizează în tratate şi monografii şi peste 350[2] de lucrări publicate în reviste din ţară şi străinătate, aducând contribuţii semnificative în domeniul analizei patologice, a medicinei legale, geneticii şi imunologiei.
Este autorul unei "Introduceri în genetica moleculară" (în colaborare cu St. Antohi, 1964), iar sub redacţia sa apar tratatele de "Medicină legală" (1967), "Anatomia patologică" (1980), "Dicţionar de imunologie" (împreună cu E. Păunescu, 1981), "Imunopatologie" (1984) şi colaborează la volumul "Methods in Enzymology" (New York, 1983).
Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secţia de anatomie patologică a IML Bucureşti şi apoi la Institutul "Victor Babeş" din Bucureşti, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicaţia cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastoză şi miocardită primitivă la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice şi cirozele experimentale nutriţionale şi altele.
Bibliografie
- Institutul Naţional Victor Babeş, Scurt istoric al secţiei de anatomie patologică
- Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967