Ion Simionescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ion Simionescu
Ion Simionescu.jpg
Născut 10 iulie 1873, Fântânele (Bacău)
Decedat 7 ianuarie 1944, Bucureşti
Ocupaţie om de ştiinţă
Sigla Academiei Romane.png
Membru titular, preşedinte
al Academiei Române
Ales 1911

Ion Th. Simionescu (n. 10 iulie 1873, Fântânele (Bacău) - d. 7 ianuarie 1944, Bucureşti) a fost un geolog, geograf, pedagog, paleontolog, membru titular şi preşedinte al Academiei Române.

Biografie

Studiile secundare le-a efectuat la liceul „Laurian” din Botoşani, între anii 1883-1890. Apoi a urmat cursurile Facultăţii din ştiinţe, din cadrul Universităţii din Iaşi, iar în perioada 1890-1894 Şcoala normală superioară „Vasile Lupu” din Iaşi. Între anii 1895-1898 urmează cursuri postuniversitare de specializare la Viena, în domeniul geologiei şi paleontologiei. Aici, în 1898, a primit titlu de doctor în ştiinţe, în urma susţinerii tezei de doctorat cu titlul Über die Geologie des Quellengebietes der Dîmbovicioara. În 1899 a urmat alte cursuri de specializare în Franţa, la Grenoble.

Întors în ţară, în perioada 1900-1905, a activat ca preparator, profesor suplinitor, profesor titular în cadrul catedrei de geologie şi paleontologie a Facultăţii de ştiinţe, Iaşi. Între 1911-1919 a predat în cadrul catedrei de geografie. Din 1907 a devenit membru corespondent al Academiei Române, din 1910 a fost decan al Facultăţii de ştiinţe, iar din 1911 a fost numit membru titular al Academiei Române. A deţinut şi funcţia de rector al Universităţii din Iaşi, în perioada 1912-1914 şi în 1923.

Începând cu 1929 a fost profesor de paleontologie la Universitatea din Bucureşti. În 1930 a fost preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe, iar în 1941 a fost numit preşedinte al Academiei Române.

Activitate ştiinţifică

De-a lungul carierei sale ştiinţifice şi didactice, Ion Simionescu a publicat peste 1.600 de lucrări, în principal pe teme de geologie, geografie şi paleontologie. Prin lucrările sale, Ion Simionescu a contribuit la dezvoltarea geografiei, geologiei şi paleontologiei, prin introducerea unor noi puncte de vedere, în cele peste 100 de studii asupra Carpaţilor, Podişului Moldovei, Dobrogei şi a altor regiuni ale României. Prin activitatea ştiinţifică desfăşurată s-a dovedit a fi un deschizător de drumuri, fiind recunoscut şi pe plan internaţional, în mod deosebit ca specialist în fauna neocomianului.

A descris pentru prima dată mai multe specii de amoniţi, a avut o contribuţie originală în analizarea originii conglomeratelor verzi din Carpaţii Orientali - provenite din şisturile verzi ale catenei chimice din Dobrogea-, în lucrarea Sur l'origine des conglomérate verts du tertiaire Carpathique, 1910. A redactat şi publicat în 1927 primul tratat de geologie în limba română. A descris prin cele mai noi metode ale vremii geologia şi paleontologia mezozoicului Dobrogei de nord, geologia Moldovei dintre Siret şi Prut, cercetări clasice de mare importanţă pentru şcoala românească de profil. Prin cercetările sale a descoperit mai multe specii noi, pe baza cărora a întocmit valoroase generalizări paleoclimatice.

În centrul activităţii ştiinţifice a lui Ion Simionescu se regăsesc şi o serie de lucrări elaborate în vederea popularizării ştiinţei, adresate în special tinerilor. Mai multe opere ale autorul prezintă viaţa în toate laturile ei, importante atât ca descriere a locurilor din România, cât şi ca descriere a poporului român.

O constantă a lucrărilor sale este perspectiva evoluţionistă de prezentare a cauzelor şi mecanismelor care determină desfăşurarea proceselor din natură. O serie de rezultate urmate din cercetările practice asupra structurilor stratigrafice şi fosilelor din diferite sectoare montane au fost confirmate de cercetări ulterioare, toate acestea demonstrând valabilitatea şi competenţa studiilor efectuate de Ion Simionescu.

Lucrări (selecţie)

  • Evoluţia culturii ştiinţifice în România (1913)
  • Pufuri de păpădie (1919)
  • Oameni aleşi. Streini (1921)
  • Oameni aleşi. Români (1926)
  • Sate din România (1926)
  • Tratat de geologie (1927)
  • Introducere în paleontologie (1929)
  • Oraşe din România (1929)
  • Vertebratele pliocene de la Măluşteni (1930)
  • Les vértebrés pliocèenes de Bereşti (1932)
  • Colţuri din ţară (1934)
  • Ţara noastră (1937)
  • Mamiferele pliocene de la Cimişlia (1938)
  • Fauna României (1938)
  • Tinere cunoaşte-ţi arborii (1938)
  • Tinere cunoaşte-ţi ţara (1938)
  • O ţară din poveşti (1939)
  • Flora României (1939)
  • Între Dunăre şi Mare (1939)
  • În lungul graniţei (1939)
  • Pe drumul apelor mari (1940)
  • La faune sarmatienne de Roumanie (1940)
  • Prin munţii noştri (1941)
  • Printre dealuri şi prin câmpii (1943)
  • Paleontologia României (1943)
  • Scrisori către un profesor secundar (1944)
  • Câţiva amoniţi din Cretacicul superior (1944)

Bibliografie

  • Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982