Liga Apărării Naţional-Creştine

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC) a fost o organizaţie politică naţional-creştină cu o puternică orientare antisemită. A fost înfiinţată la 4 martie 1923 sub conducerea profesorului ieşean Alexandru C. Cuza, un bun cunoscător al problemei evreieşti din România interbelică dar în acelaşi timp un înverşunat antisemit. Printre membrii fondatori s-a aflat şi Corneliu Zelea-Codreanu, el ocupându-se cu organizarea partidului în ţară. După 3 ani de la înfiinţare, Liga a intrat în guvernul Alexandru Averescu (1926 - 1927), cu 10 deputaţi. Printre publicaţiile cele mai răspândite ale Ligii se aflau ziarele Apărarea Naţională şi Înfrăţirea Românească.

Pe 14 iulie 1935, Liga a fuzionat cu Partidul Naţional Agrar al lui Octavian Goga, care avea dificultăţi să se impună pe scena politică. Din uniunea celor două formaţiuni a rezultat Partidul Naţional Creştin, de orientare naţionalistă şi al cărei preşedinte a fost Octavian Goga.

Bibliografie