Margareta Cosăceanu-Lavrillier

Margareta Cosăceanu-Lavrillier (n. 1893, Bucureşti – d. 1980, Paris, Franţa). Artist plastic.

Biografie

Fiica inginerului diplomat Petre Constantinescu şi nepoata, după mamă, a autorului teoriei sonicităţii, savantul Gogu Constantinescu, începe să se ocupe de modelaj încă din timpul liceului.

Urmează cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, la clasa lui Dimitrie Paciurea (1917–1920). Este încurajată de istoricul de artă Al. Tzigara-Samurcaş şi colecţionarul Anastase Simu. Primeşte o bursă de studiu la Academia de Arte Frumoase din Roma (1920–1922), unde l-a cunoscut pe viitorul soţ, medalistul André Lavrillier. După căsătorie, Margareta Cosăceanu-Lavrillier s-a stabilit la Paris, unde-şi continuă studiile în atelierul lui Constantin Brâncuşi şi, în paralel, la Academia „La Grande Chaumière”, unde va fi remarcată de Antoine Bourdelle.

Participă la expoziţii organizate la Paris (Jeu de Paume, 1925, Expoziţia Internaţională din 1937) şi expune la Salon de Tuilleries, Salon d’Automne şi la Salon des Femmes peintres et sculpteurs, la Paris, şi la Muzeul „Toma Stelian” din Bucureşti (1932), alături de Céline Emile.

A lucrat în piatră, marmură, pământ ars, gips patinat, ciment şi bronz. Printre operele sale se regăsesc: Amanţii, Pietà, Walkirie ecvestră, Cap de fată, Victoria înaripată, Grupul familiei dacice, şi o seamă de portrete (Rhodia, fiica lui Bourdelle, George Enescu ş.a.).

Lucrări ale sale, în piatră şi bronz, se regăsesc la Muzeul de Artă Modernă, la Muzeul Luxembourg (azi Orsay) şi la Muzeul Marinei din Paris, la Muzeul din Saint-Brieuc (Bretagne), precum şi la Facultatea de Farmacie din Paris ori la Colegiul Tehnic din Virre.

Imediat după moartea lui George Enescu, Margareta Cosăceanu-Lavrillier a realizat mulajul pentru mâna şi masca mortuară a marelui muzician român.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012