Monstruoasa coaliţie

„Monstruoasa coaliţie” este denumirea cu care a rămas în conştiinţa colectivă alianţa dintre radicali şi conservatori împotriva lui Alexandru Ioan Cuza. Este important de menţionat că această denumire a fost dată ulterior abdicării domnului de partizanii cuzişti, adică de oamenii politici care au rămas loiali fostului domn. Scopul a fost acela de a crea în mentalul colectiv o imagine defavorabilă acestei alianţe nefireşti în opinia cuziştilor.

Deşi la prima analiză o coaliţie între stânga politică (radicalii) şi dreapta politică (conservatorii) poate fi catalogată drept nefirească, ea a fost una logică dacă este judecată în ansamblul contextului politic, regimul personal autoritar instaurat de Cuza.

Tendinţele autoritare manifestate de domn au devenit evidente încă de la începutul anului 1863, iar regimul personal a fost instalat în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. Adunarea Legislativă a fost dizolvată, iar domnul a adoptat o nouă lege electorală şi o nouă lege fundamentală care îi conferea largi prerogative legislative şi executive. Din acest moment, scena politică s-a divizat în două tabere, cuziştii şi opoziţia. Mai mult, domnul înţelegea să guverneze deasupra grupărilor politice cu persoane de încredere, de nuanţe moderate, precum Mihail Kogălniceanu sau Nicolae Creţulescu.

Prin urmare, era firesc ca opoziţia să se coalizeze împotriva domnului şi a regimului său personal, în pofida faptului că această opoziţie era formată din grupări total opuse pe spectrul politic.

Liderii acestei coaliţii au fost radicalul C. A. Rosetti, conservatorul Lascăr Catargiu şi moderatul Ion Ghica.

Bibliografie

• SMEU, Georgeta, Dicţionar de Istoria Românilor, Bucureşti, Editura Trei, 1997