Nava România
de la Enciclopedia României
Bastimentul "România" a fost o navă cu zbaturi a marinei militare române, utilizată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în prima parte a secolului al XX-lea.
Înainte de a fi rebotezată cu numele de "România", nava s-a numit "Ceocan", respectiv "Prinţul Vogoride" şi a avut rol comercial.
Nava a fost construită lângă Viena, la Neuburg Kloster, iar motoarele în Boemia.
După ce a fost cumpărată de statul român, nava a fost transformată în vas de război, la Linz, pe şantierele Meyer. După transformarea în navă de război, "România" avea un deplasament de 130 tone, lungime de 35 metri, lăţime 4,8 metri, pescaj 1,1 metri. Zbaturile aveau un diametru de 1,5 metri. Armamentul era constituit din patru tunuri. Echipajul era format din treizeci şi doi de oameni, înarmaţi cu puşti cu capsă. Primul comandant al navei a fost căpitanul Anton Barbieri.
"România" a fost încadrată în flotila românească, după sosirea în ţară. Încadrarea s-a făcut la data de 2 august 1864, în portul Smârda din Giurgiu.
În timp, datorită demodării navei în urma evoluţiei tehnologice, ea a fost folosită din ce în ce mai puţin, primind misiuni de transport sau de remorcare. În anul 1913 figura în evidenţele marinei române ca fiind "remorcher cu roate".
Bibliografie
- *** Buletinul Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I, nr. 7-8, serie nouă, 2010, Editura Alpha MDN, Bucureşti, ISSN 1584-921X