Nicolae Stoenescu

Nicolae Stoenescu
Născut		23 februarie 1890, Craiova
Decedat		2 martie 1959, judeţul Constanţa
Ocupaţie		militar, general

Nicolae Stoenescu (n. 23 februarie 1890, Craiova - d. 2 martie 1959, colonia de muncă Culmea, judeţul Constanţa), general de divizie, ministru de Finanţe.

Biografie

A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie (1908-1910), Şcoala Superioară de Război-Paris (1920-1922). În anul 1912 a absolvit Şcoala de Aplicaţie a Artileriei ca şef de promoţie, primind din partea Ministerului de Război un “bon de 1500 lei pentru cumpărarea unui cal”.

Grade militare: sublocotenent-1910, locotenent-1913, căpitan-1916, maior-1917, locotenent-colonel-1927, colonel-1933, general de brigadă-1939, general de divizie-1942.

Funcţii militare: comandant de subunitate în R. 9 şi 21 Art. (1910-1917); şef Secţie Operaţii/C. 1 A. (1917-1920); şef birou în M.St.M. (1922-1923); profesor de tactică în Şcoala Superioară de Război (1923-1933); comandant al R. 2 Art. Hipo (1933-1936); director de studii în Şcoala Superioară de Război (1936-1938); comandant al Bg. 4 Art.(1938-1940); comandant al Bg. Fortificaţii (1940); secretar general al Ministerului de război (1940); comandant al D. 1 Bl. (1940-1941, 1943-1944); director superior al învăţământului militar (1942-1943); comandant al C. 4 A. (1944-1945).

Alte funcţii: ministru de Finanţe (27.01.1941-26.09.1942).

Lucrări elaborate: “Curs de tactica artileriei” vol. I-II (1929-1930), “Bătălia de la Mărăşeşti” (1930), “Divizia în luptă” vol. I-III (1932-1936), “Acoperirea. Principii. Procedee. Aplicaţiuni” (1936).

A participat la Războiul de Întregire la luptele din Transilvania, de pe văile Jiului şi Şuşiţei şi Zăbrăuţului, iar în cel de al doilea război mondial a condus C. 4 A. în luptele din Transilvania şi Ungaria.

A fost decorat cu: “Coroana României” cls. a II-a cu panglică de Virtutea Militară, “Sf. Stanislav” cls. a II-a (Rusia), “Sf. Ana” cls.a III-a (Rusia), “Medalia comemorativă 1916-1918” cu baretele Carpaţi, Ardeal, Jiu, Bucureşti, Mărăşeşti şi Mărăşti, Medalia “Victoria” şi altele.

Arestat de mai multe ori (mai 1945, mai şi august 1946), a fost judecat şi condamnat (delicte- ministru de Finanţe în guvernul Antonescu şi aprobarea executării a trei ostaşi dezertori) la 12 ani muncă silnică, transformată în temniţă grea. La expirarea pedepsei (26.08.1958) nu a fost eliberat, ci încadrat în colonia de muncă Culmea. A încetat din viaţă la 2 martie 1959, în colonia Culmea

Bibliografie

• Apostol, V., gl.mr.dr., Generali ai armatei române eroi şi martiri, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 2001, p. 249-254;
• Duţu, Al., dr., Dobre, F., Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 252-257;
• Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr., Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 373;
• Otu, P., col. dr., Oroianu, T., col. dr., Ion, E., lt.-col., Personalităţi ale gândirii militare româneşti – vol. I, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 1997, p. 257-262;
• Ucrain, C., col. (r.) dr., Eroilor artileriei, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2000, p. 184-189;
• Ucrain, C., gl. bg. (r.) dr., Scrieciu, L.,col. conf. univ. dr., Ene, N., col.‚ Personalităţi militare româneşti, vol. I, Editura C.T.E.A., Bucureşti, 2005, p. 223-229;
• *** (coordonator: colonel I. Drăgan) Istoria armei tancuri din Armata României, Editura Militară, Bucureşti, 2001, p. 351-355;
• *** Secretariatul General. Tradiţie şi noutate. 100 ani, Bucureşti, 2000, p. 25;
• *** Revista Trupelor de Uscat, nr. 4/1996, p. 101;