Palatul de Justiţie din Bucureşti

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Palatul de Justiţie din Bucureşti
Palatul de Justitie fatada.jpg
Faţada principală al Palatului de Justiţie
Localitate Bucureşti
Arhitect Albert Ballu, Ion Mincu
Data începerii construcţiei 1890
Data finalizării 1895
Stil Renaştere franceză

Palatul de Justiţie, situat în sectorul 4 al municipiului Bucureşti, este amplasat pe malul Dâmboviţei. A fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitectului Albert Ballu, cel care a proiectat Tribunalul din Paris şi Palatul de Justiţie din Bruxelles. După decesul arhitectului Ballu, arhitectul Ion Mincu s-a ocupat de finisări şi de proiectarea interioarelor. Exteriorul clădirii are influenţe urbane, iar corpul central este construit într-un stil al Renaşterii franceze. Clădirea a fost începută în 1890, şi terminată şi inaugurată în 1895. Costul total al realizării edificiului a ajuns la suma de 7.500.000 lei.[1]

Descriere

Clădirea amplasată mai demult în pătratul descris de străzile Justiţiei, Danielopol, Palatul de Justiţie şi Rahova, prezintă patru faţade. Faţada principală se desfăşoară de-a lungul cheiului Dâmboviţei şi prezintă o scară monumentală, lungă de 50 de m, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului.

Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, simbolizând Legea, Dreptatea, Justiţia şi Adevărul. Mai sus de acestea, două statui construite de Karol Storck (fiul), reprezentând Forţa şi Prudenţa, încadrează ceasul clădirii.

Faţada principală mai prezintă şi trei uşi largi care permit accesul în interiorul palatului. Două din ele, nu tocmai reuşite din punct de vedere estetic,[2] situate de o parte şi de alta a scării principale, permit accesul publicului prin subsol.

La interior palatul are încăperi vaste şi bogat ornamentate. Sala Paşilor Pierduţi, numită şi Sala Orologiului,[3] amplasată în apropierea faţadei principale, ocupă o pătrime din suprafaţa totală a clădirii. Pe părţile exterioare ale acestei săli, sunt dispuse două scări de onoare monumentale, construite din marmură. Din sala principală, prin intermediul unor coridoare largi, se ajunge la faţadele laterale, iar prin intermediul unor numeroase scări se poate ajunge la toate cele trei etaje şi la subsolul clădirii.

În Sala Paşilor Pierduţi erau amplasate mai multe monumente. Dintre acestea, în centru, monumentul ministrului justiţiei Eugen Stătescu - sculptură de Ernest Dubois, lângă scara din stânga, monumentul avocatului Mihai Kornea - sculptat în marmură de Romanelli, amplasat pe un piedestal desenat de arhitectul Ion Mincu.

Mişcările seismice repetate, dar şi terenul fragil pe care a fost construită clădirea încă de la început, au necesitat consolidări repetate, ultima de mare amploare finalizându-se în septembrie 2006. Lucrările de consolidare şi renovare au costat 30 milioane de euro.[4]

Note

  1. O. N. Greceanu, p. 150
  2. Grigore Ionescu, p. 231
  3. O. N. Greceanu, p. 151
  4. http://www.summitbucharest.ro/ro/70.html

Bibliografie

  • O. N. Greceanu. Bucureştii. Bucureşti: Tipografia Cartea medicală, 1929
  • Grigore Ionescu. Bucureşti. Ghid istoric şi artistic. Bucureşti: Fundaţia pentru literatură şi artă, Regele Carol II, 1938