Scheci cu Jack Bill
de la Enciclopedia României
Scheci cu Jack Bill reprezintă o peliculă românească relizată în 1913. Presa a anunţat această producţie drept „noutate mondială pe scenă şi pânza cinematografică”, premiera desfăşurându-se la Grădina Teatrului din Bucureşti la 19 iulie 1913. Astăzi, filmul este considerat pierdut.
Despre producţia şi subiectul acestui film se ştiu prea puţine lucruri. În afară de protagonistul principal, la realizarea peliculei şi-au dat concursul Aristide Demetriade — probabil în calitate de regizor sau asistent de regie — şi operatorii francezi Franck Daniau-Johnston şi Alphonse Chagny. Lucrările de montaj şi developare s-au realizat fie în laboratorul casei „Pathé”, din strada Carol nr. 6, fie de către Paula Cambon, soţia lui Daniau[1][2]. După informaţiile furnizate de către presă, scurtmetrajul pare a fi o reluare a „proiecţiilor electrice” în genul celor folosite în spectacolul Înşir'te mărgărite, cu doi ani mai devreme — cu deosebirea că de data aceasta era vorba despre completarea unui scheci comic[3].
O vreme, istoricii de film crezut că Jack Bill nu ar fi decât pseudonimul actorului francez Gaston Barnier, după ce Marioara Voiculescu i-a atribuit realizarea acestui scurt metraj, în memoriile sale[4]. Însă, revista „Rampa” a publicat în decembrie 1913 fotografia lui Jack Bill alături de alţi realizatori ai filmului „Oţelul Răzbună”. Mai mult, la 27 decembrie 1913, Jack Bill îi mulţumea lui Demetriade printr-o scrisoare cu antetul şi semnătura sa: „...N-am să uit preţioasa colaborare pe care mi-aţi acordat-o cu atâta amabilitate pentru acest eseu. Sper că ea n-a fost decât un început şi că, în scurt timp, vom putea face alte lucruri frumoase şi măreţe...”. Aceste mărturii arată că Jack Bill nu a fost unul şi acelaşi cu Gaston Barnier[5].
Referinţe
Bibliografie
- Caranfil, Tudor, În căutarea filmului pierdut, Editura Meridiane, Bucureşti, 1988.
- Rîpeanu, Bujor T., Filmat în România, vol. 1, Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2004, ISBN 973-8434-39-4