Tratatul de pace de la Adrianopol

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Tratatul de pace de la Adrianopol dintre Rusia şi Turcia a fost semnat la 2/14 septembrie 1829, la Adrianopol (azi Edirne, Turcia) la finele războiului ruso-turc din 1828-1829, cu implicaţii deosebite asupra Principatelor Române. Este tratatul prin care marile puteri au „smuls” Moldova şi Ţara Românească de sub dominaţia otomană, pentru a le pune pe calea spre independenţă şi modernizare.

Context

Tratatul a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european. Turcia învinsă este nevoită să facă concesiuni importante şi obligată să slăbească controlul asupra ţărilor româneşti. În timp ce Rusia caută să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei, din punct de vedere economic, interesele economice englezeşti joacă un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grâul românesc, ajunge până la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăresc tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.

Prevederi

Tratatul avea anexat Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Ţara Românească care prevedea:

  • raialele turceşti din stânga Dunării sunt restituite Ţării Româneşti;
  • autonomia administrativă;
  • domni pământeni aleşi pe viaţă;
  • libertatea comerţului pentru toate produsele;
  • dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti;
  • scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;
  • limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate;
  • menţinerea ocupaţiei ruseşti până la plata despăgubirilor de război de către turci;
  • interdicţia pentru musulmani de a stăpâni pământuri în Principate.

Consecinţe

Tratatul a diminuat considerabil controlul otoman asupra principatelor, dar a oficializat în schimb protectoratul Rusiei asupra Moldovei şi Ţării Româneşti, devenind pentru următoarele trei decenii principala putere care va decide în Principate (armatele ruseşti se vor retrage abia la 1834). Libertatea comerţului şi a navigaţiei în Principate a dat o puternică lovitură pentru Austria şi Prusia, care se văd concurate masiv de Anglia. Tot Anglia face să crească enorm preţul grâului românesc. Fermentul capitalismului apusean, mărfurile industriale occidentale de tot soiul, intră pe o piaţă românească închisă, care produce pentru autosuficienţă, unde raporturile sociale sunt de tip feudal. Vechiul regim intră iremediabil într-un proces accelerat de dizolvare.

Bibliografie

  • Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9
  • Zeletin, Ştefan, Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, Editura Nemira, Bucureşti, 1997