Andrei Rădulescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Andrei Rădulescu
Replace this image male.png
Născut 1925, Bucureşti
Decedat 1992
Ocupaţie fotbalist, arbitru

Andrei Rădulescu (n. 1925, Bucureşti - d. 1992), inginer metalurgist, fotbalist, arbitru, preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal (FRF) şi membru de onoare al FRF.

Biografie

Începe cariera de fotbalist, devreme la doar 13 ani, la clubul Venus din Bucureşti. În anul 1942 promovează în echipa de seniori a clubului, unde dă dovadă de reale abilităţi sportive. Un an mai târziu se transferă la Politehnica Timişoara, club la care va rămâne pe întrega perioadă a studiilor universitare. În perioada în care a acivat la Politehnica Timişoara a fost selecţionat de trei ori pentru reprezentativa naţională de fotbal a României. Începând cu anul 1949 se transferă la clubul de fotbal Rapid Bucureşti, club la care va juca până în anul 1954. În această perioadă a fost selecţionat din nou în echipa naţională, iar în 1950 primeşte titlul de golgheter al Campionatului Naţional din acel an.

Anul 1957 îl găseşte pe Andrei Rădulescu pe terenul de fotbal, dar nu în calitatea de jucător, ci de arbitru. Din 1961 este arbitru în Divizia A, doi ani mai târziu este inclus pe lista FIFA, iar începând din 1966 este recunoscut ca arbiru internaţional. Ca arbitru internaţional a condus 30 de partide desfăşurate în afara graniţelor României. În anul 1970 a fost arbitru în cadrul Campionatului Mondial din Mexic, arbitrând de la centru partidele Belgia - El Salvador, iar la linie meciurile Israel - Suedia, Uruguay - Israel.

Din 1970 se retrage şi din activitatea de arbitraj, dar rămâne in mijlocul fenomenului fotbalistic prin funcţiile din cadrul federaţiei: membru al în Biroul FRF, preşedinte al Colegiului central de arbitri, preşedinte al Comisiei centrale de competiţii şi disciplină. Între 1981 - 1983 şi decembrie 1989 - februarie 1990 a îndeplinit funcţia de Preşedinte al FRF. De-a lungul carierei de oficial al federaţiei a fost şi membru în Comisia de organizare a cupelor europene, membru în Comisia de Apel a UEFA, precum şi membru de onoare al FRF.

Bibliografie

  • *** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II, Bucureşti, Editura Aramis, 2002

Vedeţi şi