Bătălia de la Grumazi

Bătălia de la Grumazi (p. 27 iulie 1522), între domnul muntean, Radu de la Afumaţi (1522 – 1529), sprijinit de voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya (1510 – 1526), şi otomanii conduşi de paşa de Nicopole, Mehmed bey.

După mai multe lupte cu oştile otomane, desfăşurate la Glubavi, Ştefeni (Neajlov), Clejani (udul Bucureştiului), Bucureşti, Ciocăneşti (jud. Dâmboviţa), Târgovişte şi Argeşel, domnul muntean s-a retras în Transilvania, aşteptând ajutorul voievodului Ioan Zápolya (aprilie 1522).

În tot acest timp, Mehmed bey „pusease subaşi pen toate oraşele şi pen toate satele şi el trecuse Dunărea ca să se mai gătească” (Radu Popescu). Pericolul cu care se confrunta ţara, a putut fi îndepărtat numai datorită „perseverenţei şi vitejiei lui Radu de la Afumaţi, boierilor, dregătorilor şi tuturor luptătorilor care au fost alături de el” (Constantin C. Giurescu).

La sfârşitul lunii iunie 1522, domnul muntean, în fruntea trupelor sale, şi Ioan Zápolya (care conducea o oaste, apreciată la 80 000 de oameni), pătrund în Ţara Românească, prin culoarul Rucăr-Bran, unde înfrâng o primă oaste otomană. Mehmed bey, urmărit de dorobanţii munteni, se retrage la sud de Dunăre, pregătind o nouă intervenţie.

În acest timp, Radu „au cuprins toţi subaşii pren toate satele şi oraşele şi le-au tăiat capetele” (Istoria Ţării Româneşti) şi se pregăteşte în faţa iminentului atac otoman. După întoarcerea voievodului Ioan Zápolya în Transilvania (începutul lunii iulie), otomanii trec la nordul Dunării.

Primele ciocniri au loc la Plata şi Alimăneşti, pe râul Iminog. Bătălia principală s-a dat în satul teleormănean, Grumazi, unde otomanii sunt zdrobiţi şi obligaţi să se retragă. Domnul trimite oştile în urmărirea lui Mehmed bey. Au loc mai multe ciocniri la Nicopole şi Şviştov (Bulgaria).

După 5 august 1522, otomanii revin şi, în urma luptelor de la Gherghiţa, Bucureşti şi Slatina, Radu pierde tronul pentru a doua oară. Conflictul de la Grumazi este considerat „<cel mai iute, mai vârtos> din toate războaiele” (Constantin Rezachevici).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011